Home page
  Casa Veronica Micle
Prezentare
V. Micle - biografie
V. Micle & M. Eminescu
V. Micle - poezii
  Complexul Muzeal
Repere cronologice
Constantin Matasă
Editura "C-tin. Matasă"
Fundația cultural-științifică
  Muzee
Muzee de Istorie
Muzee de Artă
Muzee de Etnografie
Muzee de Științele Naturii
Muzee Memoriale
    Calistrat Hogaș
    Ion Creangă
    Veronica Micle
  Amenajări muzeale
Curtea Domnească
Cetatea Neamț
  Cuprins   /   Site map
 
  V E R O N I C A   M I C L E   -   Poezii
Pagina: 1 2 3 4 Micle & Eminescu pagina 4  

Poezii de Veronica Micle

 
"Vârful nalt al piramidei ochiul meu
abea-l atinge...
Lângă-acest colos de peatră vezi –
tu cât de mică sînt –
Astfel tu-n a cărui minte universul
se răsfrânge...
Al tău geniu peste veacuri rămânea-va
pe pământ.
Și dorești a mea iubire... Prin iubire
pân-la tine"

"S-ajung și a mea soartă azi de soarta ta
s-o leg,
Cum să fac ! Când eu micimea
îmi cunosc atât de bine,
Când măreața ta ființă poate nici n-o
înțeleg.

Geniu tu, planează-n lume ! Lasă-mă
în prada sorții
Și numai din depărtare când și când
să te privesc,
Martora măririi tale să fiu
pân-la pragul morții
Și ca pe o minune-n taină să te-ador,
să te slăvesc."

Pasăre cu pene albastre
Pasăre cu pene albastre,
Martoră iubirii noastre,
De-i sfârși cântarea ta,
N'asculta ce-mi spune mie,
Dragul meu, căci cine știe
Dacă mâni nu m'a uita.

Râule cu apă lină
Și curat ca o lumină,
Cât ne vezi de fericiți,
Starea noastră n'o răsfrânge,
Mâine poate noi vom plânge
Și-om fi veșnic despărțiți.

Iar tu lună, dragă lună,
Tu a nopților cunună,
Să nu spui că ne-ai privit.
Poate mâni a tale rază
N'ar putea măcar să crează
Că vreodată ne-am iubit.
Dialog liric
"Și-acum mă-ntreb eu: simțirea
adâncă
Cum de se naște pentru un portret ?
Căci nu văzusem ochii tăi încă,
Știam atâta că ești poet !"

"De-aș putea întrupa iubirea
Ce simțesc eu pentru tine,
Timpul și nemărginirea
Dânsa le-ar cuprinde-n sine..."

"Să pot întinde mâna s-o pun
pe fruntea ta
Încetul la o parte șuvițele le-aș da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin."

Dar tu ca un luceafăr departe
strălucești
Abea câte o clipă în cale-mi te ivești,
Apoi dispari; – și-n urmă rămâi
în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu."

"Și-n oara cea de pace, de sfântă
liniștire,
Ființă mult iubită, ce-n lume
te-ntâlnesc
Decât oricând atuncea mai mult eu te
slăvesc...
La tine se îndreaptă cu drag
a mea gândire.

Și a cerurilor taină adâncă și divină,
Ce-n mintea-mi mărginită îmi pare
c-o cuprind –
Ca s-o-nțeleg mai bine eu ochii
mi-i închid –
Și-atunci văd că de tine e inima
mea plină"


"Cartea ei e vecinic nouă pentru mine... Ce frumoase versuri întâlnești în cărticica asta. Citește-le și-o să vezi câtă dreptate am !"
Mihai EMINESCU


Muzee și Case memoriale / Veronica Micle / PoeziiSus
Pagina: 1 2 3 4 Micle & Eminescu pagina 4  


  prima pagină | istorie | artă | etnografie | științele naturii | case memoriale

Designed by NeT MEDIA. Copyright © CMJ Neamț & NeT Media. All rights reserved.