Calistrat Hogaş - prezentare

"...silueta sa de bărbat în floarea vârstei, cu mersul grav, cu portul maiestos şi cu figura... invizibilă, căci umbra aruncată de o pălărie fenomenală îi ascunde chipul şi ar fi descurajat pe observatorul cel mai neobosit... o faţă cât se poate de inteligentă, cu o privire şireată a ochilor ascunşi sub sprâncenele stufoase... vorbind cu discernământ ales, despre poezia lui Eminescu în comparaţie cu a lui Alecsandri, despre falsitatea teoriilor spiritiste ale lui Hâşdeu, despre noul curent simbolist... şi mereu îmi dovedea că posedă cunoştinţe aprofundate, o erudiţie vastă..."
Există oare vreo tainică relaţiune, vreun raport misterios, între cap, pălărie şi geniu...?

(N. Gane - O mare inteligenţă sub o mare pălărie)

În această carte de 352 pagini, autorul se ocupă cu două lucruri, din care o parte cuprinde descrierea câtorva munţi din Moldova, iar a doua parte, în legătură cu partea întâia, cuprinde diferitele dificultăţi pe care le-a întâmpinat autorul pe drum în excursiunea sa, pentru a vizita acei câţiva munţi din Moldova, plus câteva povestiri de lucruri personale. (...)
Fiind însă că în carte nu ne dă descrierea decât numai a o parte din munţii Moldovei, propun a i se acorda din premiu numai o parte...

(Raport de premiere - 1914-1915 - I. Caragiani)

Nici un scriitor român n-a avut, ca Hogaş, darul de a cuprinde în scrisul său natura împreună cu toată viaţa ei. Unii au descris poate mai pitoresc frumuseţile munţilor, alţii vor fi zugrăvit mai puternic viaţa oamenilor... Hogaş singur a izbutit să strângă în pagini de carte viaţa însăşi, viaţa cea mare în cadrul căreia cerul, omul, gângania, floarea, bolovanul trăiesc la fel, într-o armonie divină. (...)
Încoronând azi cărţile lui Calistrat Hogaş cu cel dintâi premiu literar al ei, Societatea Scriitorilor Români are mulţumirea de a îndeplini şi un act de pietate faţă de un mare şi încă nepreţuit îndeajuns scriitor al neamului românesc.

(Din Raportul de premiere, 1922, Liviu Rebreanu - Însemnări şi dări de seamă privind Societatea Scriitorilor din România, Bucureşti, 1922)

"Ori de câte ori se întorcea, era trist; aşa îl ţin minte. Apoi, descotorosit de colb şi răcorit cu apă rece şi proaspătă de la fântână, picior peste picior, lungit şi înfundat pe canapea într-un cot, prin rotocoalele de fum ale ţigării ce părea pui de ţigară în vârful ţigaretei lungi de-un cot, mai mult prin semne şi mimică decât prin vorbe, plictisit şi anevoie parcă, ne istorisea crâmpeie de pe unde se plimbase."

Sidonia C. Hogaş - Tataia

La urma urmei tot e mai bine să scrii despre ale tale decât despre ale altora; căci dacă, mai cu samă, ai condei cinstit, apoi în loc de o dată îţi trăieşti viaţa de două ori decât o dată. Căci viaţa asta oricât ar fi ea de amărâtă şi de zbiciumată, dar tot se cheamă că te-ai încălzit la lumina soarelui, te-ai răcorit în suflarea vântului, te-ai răsfăţat în verdeaţă şi în florile primăverilor, te-ai îmbătat de şoaptele pâraielor şi ai visat sub umbra pădurilor.

Calistrat Hogaş

Muzee şi Case Memoriale / Calistrat Hogaş / Prezentare

Pagina: 1 2 3

pagina 2


		prima pagină \| istorie \| artă \| etnografie \| ştiinţele naturii \| case memoriale Designed by NeT MEDIA. Copyright © CMJ Neamţ & NeT Media. All rights reserved.