• Adresa: Piaţa Libertăţii nr. 1
• Telefon: (004) 0233 - 21.68.08

Prezenţa reliefului montan, submontan dar şi de câmpie şi-a pus amprenta asupra modului de viaţă al locuitorilor judeţului Neamţ. S-a dezvoltat mai ales o arhitectură populară a lemnului, sistemul de construcţii cel mai folosit pe Valea Bistriţei a fost cel al cununilor orizontale de bârne, dar n-au lipsit, mai ales în zona Romanului, nici construcţiile din nuiele împletite şi lipite cu pământ, susţinute de furci îngropate.

Tipul de locuinţă care a predominat până la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost compus dintr-o cameră şi o tindă rece.

Interiorul nemţean se distinge prin buna organizare a spaţiului. Principalele piese sunt: mobilierul masiv (laiţele, masa, patul), soba, bogatele ţesături de lână (păretare, scoarţe, culmea de deasupra patului pe care stau hainele de sărbătoare). Lada de zestre este aşezată la capătul patului şi susţine stive de ţesături până la grindă.

Costumul popular are numeroase piese de tip străvechi cum ar fi cămaşa încreţită la gât, cămaşa bătrânească, catrinţa şi ştergarul de cap - la portul femeiesc, cămaşa cu fustă, iţarii încreţiţi, gluga, sumanul şi cureaua cu ţinte - la cel bărbătesc.
Unitatea croiului, coloritul sobru, cu tonuri frumos armonizate, constituie a caracteristică a portului din zonă.

Ocupaţiile de bază ale populaţiei au fost creşterea animalelor şi agricultura, cultivându-se în special plantele mai rezistente: porumbul, cartoful, dar şi cerealele în zonele mai joase. Produsele rezultate din aceste ocupaţii erau prelucrate, dezvoltând o sumedenie de îndeletniciri secundare. Au funcţionat numeroase instalaţii de tehnică populară, care impresionează prin ingeniozitate. Pe Bistriţa, dar şi la Humuleşti sau Bârgăuani, au funcţionat mori de apă etc.

O mare parte din populaţie lucra la pădure. Singurul mijloc de transport pentru lemn, produse şi oameni de pe valea Bistriţei a fost, până la sfărşitul secolului al XIX-lea, plutăritul.
Corelat cu marea cantitate de lemn tăiată în zonă, plutăritul a înregistrat pe această vale cea mai mare şi cea mai organizată dezvoltare din întreaga ţară.

Până la mijlocul secolului al XX-lea, în satele bistriţene lucrul la pădure şi plutăritul au constituit ocupaţiile principale.