Cetatea Neamț

Secolul al XVII-lea (continuare) Secolul al XVII-lea
Secolul al XVII-lea (continuare II)
   

În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în timpul luptelor pentru tronul Moldovei și a războaielor turco-polone, Cetatea Neamț a devenit un obiectiv foarte căutat, constituind un loc potrivit de refugiu.

Astfel, în timpul campaniilor lui Constantin Șerban Basarab, care a încercat mai întâi cu ajutor din Transilvania și apoi de la cazaci să ocupe tronul Moldovei, la cetate s-au refugiat mulți boieri și fețe bisericești.

Într-un document din 23 ianuarie 1661, care se referă la vânzarea unui pomet de sub Dealul Boiștei, apar: Iftimie Boțul pârcălab de Neamț, Simionică șoltuzul târgului, Hanoș vătaful de pușcași de la cetate și egumenul Ioan de la mănăstirea din cetate. Din alt document, emis tot la cetate, în luna iunie a aceluiași an, aflăm că din cauza războaielor care s-au purtat prin aceste locuri, orașul s-a depopulat și "s-au tămplat de au fugit alți oameni din târgu Neamțu", întrucât cei "rămași doar cu sufletele" au fost obligați să plătească dările și cisla pentru cei fugiți.


Reproducere a sigiliului orașului Tg. Neamț

Sigiliul orașului Târgu Neamț, de la sfârșitul secolului al XVI-lea.

 


Ambele documente, ca și un altul din 7 aprilie 1672, au fost scrise la Neamț și poartă pentru autentificare pecețile semnatarilor, între care și pecetea cu ghirlandă de viță de vie pusă de șoltuzul orașului, copie slavă după pecetea mai veche în limba latină a târgului. Probabil că la acea dată vița de vie era cultivată mult mai mult în zonă, încât devenise element simbolic al orașului.

Din ultimele decenii ale secolului al XVII-lea există alte referiri la Cetatea Neamț. Este interesant faptul că în însemnările militare aceasta este numită cetate, pe când în alte documente este considerată drept mănăstire. Cele mai multe referiri sunt făcute în legătură cu războaiele dintre turci și poloni, care s-au desfășurat în mare parte pe teritoriul Moldovei, începând cu războiul Cameniței din 1672 și până la pacea generală de la Karlowitz din 1699.

În 1673, Ian Sobietski – pe atunci hatman – a obținut împotriva turcilor victoria de la Hotin, după care oștile polone au ocupat cetățile Hotin, Suceava și Neamț, repunându-l pentru puțin timp pe tronul Moldovei pe Ștefan Petriceicu. "Cetățile – scrie Ion Neculce – erau pline de odoare și de haine din toată țara, boierești și negustorești, după cumu-i obiceiul la vreme de răscoală, de a pune ce este mai bun la adăpost".

În curând are loc o nouă expediție turco-tătară, după care Ștefan Petriceicu fuge din nou în Polonia, tronul fiind dat lui Dumitrașcu Cantacuzino (1673-1675). În cetățile Neamț și Suceava polonezii au lăsat garnizoane formate din lefegii "nemți", care au rezistat aproximativ un an. Până la urmă, mercenarii au fost scoși din cetate nu prin puterea armelor, ci din neputința acestora de a se aproviziona. Urmăriți pas cu pas de oștile turcești lăsate în ajutorul noului domnitor, lefegii au părăsit Cetatea Neamț, s-au retras spre Suceava și apoi au trecut în Polonia. Curând, Dumitrașcu Cantacuzino a pus în aplicare ordinul marelui vizir de a distruge cetățile, operațiune despre care Ion Neculce spune că "mai mult sfatul și îndrumătura lui Dumitrașco Vodă au fost decât voia vizirului". Despre acest moment scrie și Nicolae Costin, care spune că "au îndemnatu Dumitrașco Vodă pre greci de le-au stricat cetățile cele vestite ale Moldovei, Hotinul, Suceava, Neamțul... și așa puind lagum pre sub zidurile cetăților, le-au aruncatu din temelie".

Cetatea Neamțului a avut, după cum consemna istoricul I. Minea, cel mai puțin de suferit, deoarece micile cantități de pulbere nu și-au făcut efectul.


Imagine a zidurilor
 


După mazilirea lui Dumitrașcu Cantacuzino, poreclit "Răul", starea de nesiguranță și de dezordine a durat și în anul următor, când zona Neamțului a fost vizitată de călugărul Francesco Buonvisi, care arăta că Neamțul era pustiit din cauza polonezilor. De altfel, toate luptele care s-au purtat în acea perioadă pe teritoriul Moldovei vor viza și Cetatea Neamț; în consecință, de nenumărate ori orașul din vecinătatea cetății a fost literalmente trecut prin foc. Așa s-a întâmplat cu prilejul celor șase campanii dintre anii 1684-1694.

Despre campania din 1686, aflăm amănunte din cronica lui Neculce:

... în al doilea anu a domniei lui Cantemir, scoborâtu-s-au craiul Sobețchie cu toată puterea sa, și cu toți hatmanii și cu toată recipospolita și cu multe poghiazuri în toate părțile… de nu rămânè loc neprădat și nestrâcat.

Expediția a mers până în Bugeac, apoi polonezii au trecut Prutul și au jefuit țara până sub poalele muntelui. La întoarcere, un grup de polonezi și de cazaci, ajutați de joimirii (mercenarii) moldoveni aflați sub comanda medelnicerului Crupenschi au atacat cetatea, în care, fie prin surprindere, fie printr-un vicleșug au reușit să pătrundă. Atunci, spune Nicolae Costin,

aflat-au pre doamna Ruxandra, fata lui Vasilie vodă, pre care o au ținut-o... în Cetatea Neamțu și cu multe munci au muncit-o pentru avuție, pre urmă i-au tăiat capulu pre pragu cu toporu. Spunu cum să fi găsitu la dânsa 19.000 de galbeni.

După unii, se pare că aceasta este data la care s-a petrecut epopeea legendară a celor 19 plăieși moldoveni apărători ai cetății, de care vorbește Costache Negruzzi.
Cât privește soarta tragică a domniței Ruxandra, fiica lui Vasile Lupu, rămasă văduvă de timpuriu (1654) ca urmare a morții lui Timuș Hmelnițchi, fiul hatmanului Ucrainei, după ce a stat un timp ca ostatecă la Rostov a revenit în Moldova, luându-și în primire unele din vechile proprietăți, între care și satul Preutești, situat la aproximativ 15 km depărtare de Tg. Neamț, unde tatăl său avusese un conac, încă de pe vremea când era vornic.


Tezaur monetar descoperit la Cetatea Neamț

Tezaur monetar de la Cetatea Neamț.

 


Se pare că Ruxandra a fost ridicată de cazaci de la Preutești și dusă la cetate, pentru a le arăta averile tăinuite, ipoteză care este susținută de un document de mai târziu, care spune că "scrisorile lui Talpă s-au pierdut, în vremea răscoalelor, când au luat leșii pre doamna Ruxanda, fata lui Vasile vodă din Preutești". Fie că a fost adusă din această localitate, cum precizează documentul mai sus menționat, fie că a fost găsită chiar la cetate, este cert că prin trădarea boierului Crupenschi, în Cetatea Neamț s-a petrecut un sângeros moment, despre care vorbesc și alte documente. Astfel, la 10 ianuarie 1689, când ispravnicul Zosim Bașotă este desemnat să hotărnicească mai multe sate și moșii ale mănăstirii Secu, se consemnează că actele de proprietate anterioare au "pierit", fiind distruse de tâlharii care pătrunseseră în Cetatea Neamțului, unde fuseseră depuse "când au tăiat cazacii pre domnița Ruxanda". Și tot în anul 1689, când Vasile Cantacuzino, nepotul domniței Ruxandra, are pricină cu mănăstirile Golia și Trei Ierarhi din Iași pentru satul Preutești lăsat lui ca proprietate prin testament, se spune că:

viindu craiul leșescu prin țara Moldovei, lovit-au o samă de cazaci la Cetatea Neamțului, și fiind acolo închisă doamna Ruxanda, dovedit-au cazacii cetatea și au luat toată avuția doamnei Ruxandei și i-au tăiat și capul.

Secolul al XVII-lea (continuare)
 
Secolul al XVII-lea Top Secolul al XVII-lea (continuare)
Copyright © Complexul Muzeal Județean Neamț.
Materialul a fost reprodus din lucrarea "Cetatea Neamț" de Gavril Luca & Gheorghe Dumitroaia,
Ed. "Constantin Matasă" 2000.
Transpunerea în format html a fost realizată de către Net Media.

Home page | Preliminarii | Despre origine | Construcția | Confruntări militare | Secolul XVI | Decăderea