Cetatea Neamț

Evenimente din sec. XVII Mari confruntări militare
Evenimente din secolul al XVI-lea

Întărită și fortificată în timpul lui Ștefan cel Mare, Cetatea Neamț a avut un rol politico-militar important mai bine de două veacuri, cunoscând fie momente de eroism legendar, fie distrugeri grave. Datele de care dispunem sunt însă destul de sporadice și cu multe lacune, pentru lungi perioade nefiind amintiți decât pârcălabii cetății, care-și exercitau autoritatea asupra întregului ținut Neamț.

  Fotografie de la Cetatea Neamț din anul 1939
   


Printr-un document din 10 mai 1529, voievodul Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546) solicita patriciatului de la Bistrița să-i trimită un zidar priceput pentru efectuarea unor lucrări la Cetatea Neamț, al căror specific nu era precizat. În 1538, la sfârșitul primei domnii a lui Petru Rareș, când acesta a fost părăsit de o mare parte din boieri și a fost nevoit să ia drumul pribegiei spre proprietățile sale din Transilvania, Cetatea Neamț și-a deschis porțile în fața oștilor lui Soliman Magnificul.

Începând din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, cetatea a devenit un punct aprig disputat de către diferiți pretendenți la tronul Moldovei, iar uneori a fost loc de refugiu pentru familia domnească și adăpost pentru tezaurul țării. Importanța cetății a fost tot mai mult diminuată odată cu întărirea dominației otomane, care nu se putea împăca cu ideea existenței unor fortificații puternice, adevărate bastioane în lupta pentru apărarea libertății teritoriilor românești. Din acest motiv cetățile nu numai că n-au mai fost întărite pentru a face față noilor tehnici militare, dar au fost supuse și unor distrugeri sistematice.

Se știe că în anul 1563, Ștefan Tomșa, care s-a răsculat împotriva lui Despot Vodă, a cuprins Cetatea Neamț apărată de lefegii nemți și a transformat-o într-o bază de luptă proprie.

   


La începutul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561; 1564-1568), cetățile Neamț și Suceava au fost incendiate din ordinul sultanului, care pentru a slăbi țara din temelie

... lasă cuvânt că cine va risipi cetățile din țara Moldovii, aceluia va da domnia... Deci Alexandru Vodă, făcându pre cuvântul împăratului, împlându toate cetățile cu lemne, le-au aprinsu de au arsu și s-au risipitu, numai Hotinul l-au lăsat, ca să fie de apărătură dinspre leși – (Gr. Ureche).
   


Cu toate acestea, la Cetatea Neamț scheletul gros de ziduri n-a avut de suferit distrugeri importante, deși se recunosc urmele flăcărilor de altădată, care au schimbat culoarea elevației. A ars, desigur, toată lemnăria și s-au prăbușit plafoanele, acolo unde erau susținute de grinzi groase de stejar. În schimb nu se știe în ce măsură a avut de suferit cea de-a doua perdea de ziduri și podul de acces.

Judecând fapta domnitorului Alexandru Lăpușneanu, cronicarul Nicolae Costin arăta că: "nimeni nu va lăuda această faptă a lui Alexandru Vodă..., însă a-l ocărâa pentru aceste stricăciuni ce au făcut cetăților, lumea nu se va sătura".

Puțin după acest episod, în 1566, un pretendent la tronul Moldovei, Ștefan Mâzgă, venit cu ajutor maghiar, încearcă să-l alunge din scaun pe Alexandru Lăpușneanu. Oastea domnească îl întâmpină, după cum spune cronica lui Gr. Ureche, "mai den sus de Cetatea Neamțului și dând război, l-au bătut", prizonierii fiind înecați, tăiați în bucăți, sau puși în frigare. În legătură cu acest eveniment, istoricul D. Constantinescu a făcut demonstrația că locul bătăliei a fost în pădurea de la Braniște, situată între satul Vânători și Mănăstirea Neamț.

Lucrările de refacere a cetăților distruse în timpul lui Lăpușneanu au fost inițiate în prima domnie a lui Petru Șchiopul (1574-1577), când acesta a trebuit să facă față numeroșilor pretendenți la tron, care veneau cu ajutor de la poloni, unguri sau cazaci.

Oricum, în timpul domniei lui Ieremia Movilă (1600-1606) Cetatea Neamț era complet refăcută. Dacă cetatea a fost sau nu transformată încă de atunci în mănăstire, pentru a preveni intențiile distructive ale turcilor, este greu de stabilit. Un document datat câteva decenii mai târziu, din 25 august 1685, care spune că mitropolitul Dosoftei a venit în divan cu un ispisoc de la Constantin Voievod și de la Ștefan Petru Voievod, "că au dat mănăstirea din Cetatea Neamțului să asculte de mănăstirea Secu, să aibă drept a pune acolo egumeni și călugări", ar confirma această părere.

Cert este că în perioada de după distrugere, unele proprietăți ale cetății, care erau denumite "drept domnești", au fost făcute danie Mănăstirii Neamț, iar altele au fost date Mănăstirii Secu, construită de Nestor Ureche pe proprietatea cetății.

În lunile mai-iunie ale anului 1600, când Mihai Viteazul (1593-1601) realizează, printr-o campanie energică, unirea Moldovei cu Țara Românească și Transilvania, cele două cetăți – Suceava și Neamț – și-au deschis porțile în fața armatelor marelui domn, fără a opune nici o rezistență. Cronicarul Miron Costin pune cucerirea atât de rapidă a cetăților pe seama faptului că

... era așea de groaznic Mihai vodă și vestit în războaie în toate aceste părți, cât îndată ce-au sosit la Suceavă, i s-au închinat și cetatea Sucevei și a Neamțului, la cetăți puindu oșteni de ai săi, pedestrași.

Există date care confirmă că această garnizoană a opus o anumită rezistență, la sfârșitul lunii septembrie 1600, oștilor polone care-l aduceau din nou pe Ieremia Movilă pe tronul Moldovei.


Evenimente din sec. al XVI-lea
 
Mari confruntări militare Top Evenimente din sec. XVII
Copyright © Complexul Muzeal Județean Neamț.
Materialul a fost reprodus din lucrarea "Cetatea Neamț" de Gavril Luca & Gheorghe Dumitroaia,
Ed. "Constantin Matasă" 2000.
Transpunerea în format html a fost realizată de către Net Media.

Home page | Preliminarii | Despre origine | Construcția | Confruntări militare | Secolul XVII | Decăderea