Cetatea Neamț

Despre originea cetății Cetatea Neamț - Home page
Preliminarii

Situată în partea de nord-est a județului Neamț, la o depărtare de cca. 46 de km de reședința acestuia și în imediata apropiere a orașului Tg. Neamț, Cetatea Neamț (sau a Neamțului) face parte din categoria monumentelor medievale de valoare excepțională din România. Apariția și existența sa sunt strâns legate de istoria locului, a cărei vechime coboară cu aproximativ șapte milenii în negura timpului.

Numai în microregiunea în care se situează Cetatea Neamț, atât de generoasă din punct de vedere a condițiilor de mediu natural, se găsesc un număr de peste 100 de situri arheologice și obiective de arhitectură care corespund tuturor epocilor și culturilor atestate în estul țării noastre. Cele mai vechi urme de locuire, aparținând culturii Starèevo-Criș (cca. 5500-5000 î.H.), au fost puse în evidență la Lunca-Vânători și Oglinzi-Răucești, pe versantul estic al Culmii Pleșului, la doar câțiva kilometri de Cetatea Neamț. Atrase de izvoarele de slatină care se găsesc în apropiere, comunitățile de agricultori și crescători de vite din neoliticul timpuriu au exploatat intens apa sărată, așa cum au făcut și populațiile care s-au succedat, atât pentru consumul cotidian propriu, cât și în scopul obținerii sării cristalizate care era transmisă către triburile aflate la depărtare. Pentru mileniul următor (cca. 5000-4000 î.H.) sunt atestate vestigii ale culturilor ceramicii liniare și Precucuteni la Lunca, Oglinzi, Târpești, Topolița ș.a., pentru ca ulterior (cca. 3600-2500 î.H.) să se remarce un număr mare de așezări ale culturii Cucuteni (la Tg. Neamț, Vânători, Poiana, Lunca, Răucești, Petricani, Târpești etc.), cea mai strălucită civilizație a Europei Vechi. După o perioadă frământată (cca. 2500-2000 î.H.), generată de pătrunderea unor triburi de origine estică și nord-estică, în apropierea orașului de pe apa Ozanei (la Lunca, Davideni, Rădeni, Târpești, Săvești) și chiar pe locul Cetății Neamț sunt prezente comunități ale epocii bronzului tracic (cca. 1800-1100 d.H.).


Culmea Pleșului și cetatea văzute de pe Dealul Humulești

Dacă pentru mileniul I î.H. sunt documentate un număr mai mic de descoperiri, în prima parte a secolului al II-lea d.H. așezările sunt mult mai numeroase și bogate, așa cum sunt cele de la Brusturi, Topolița, Urecheni, Târzia sau Nemțișor.

Cât privește segmentul cronologic cuprins între secolele V-VIII d.H., cunoscut în istoriografia românească sub numele de perioada formării poporului român, stațiunea de la Davideni este emblematică pentru întreg spațiul est-carpatic.

 

Având forme specifice de organizare social-economică și politico-militară, comunitățile locale au evoluat în secolele următoare, deși au fost influențate negativ de controlul exercitat de populațiile turanice.

După mijlocul veacului al XIV-lea, vechile așezări din Depresiunea Neamț cunosc o revigorare economică, activitățile productive și schimburile comerciale permițând transformări esențiale în statutul localităților. Îndeosebi după formarea statului medieval moldovenesc se constată o creștere a numărului așezărilor rurale, sunt atestate documentar și arheologic curțile boierești (ca cele de la Orțești și Netezi), iar interesul domniei pentru această zonă devine tot mai evident. În acest context, apariția orașului Târgu Neamț și a Cetății Neamț nu este decât o consecință a dezvoltării societății locale, care pe parcursul întregului ev mediu va fi racordată la toate evenimentele istorice majore care s-au petrecut în Moldova.


Preliminarii

Cetatea Neamț - Home page Top Despre originea cetății
Copyright © Complexul Muzeal Județean Neamț.
Materialul a fost reprodus din lucrarea "Cetatea Neamț" de Gavril Luca & Gheorghe Dumitroaia,
Ed. "Constantin Matasă" 2000.
Transpunerea în format html a fost realizată de către Net Media.

Home page | Despre origine | Construcția | Confruntări militare | Secolul XVI | Secolul XVII | Decăderea