Cetatea Neamț

Construcția (I) Preliminarii
Despre originea cetății

Lipsa unor informații precise privind începuturile construcției Cetății Neamț a făcut să se vehiculeze, pe această temă, mai multe ipoteze, a căror veridicitate a fost deseori pusă la îndoială.

O serie de istorici și filologi, dintre care unii de mare prestigiu, precum A.D. Xenopol, B.P. Hașdeu, D. Onciul ș.a., pornind de la Bula papală din anul 1232, în care se strecura informația că în timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, între anii 1211-1225, aceștia ar fi construit pe versantul estic al Carpaților un castrum muntissimum, au acreditat părerea că numai Cetatea Neamț ar fi putut fi acesta.

Dealtfel, ipoteza germanică - teutonică sau săsească - a Cetății Neamț a fost însușită de mulți dintre istoricii noștri, care au trebuit într-un fel sau altul să se pronunțe asupra originii acesteia, pornind de la numele pe care îl poartă.

În deceniul șase al secolului trecut, când lipsa informațiilor istorice scrise au putut fi suplinite de prețioasele informații date de săpăturile arheologice, părerile asupra începuturilor cetății au putut fi reconsiderate. Astfel, materialul databil din stratul cel mai de jos de locuire al cetății, scos la iveală prin investigațiile sistematice efectuate, similar cu cel descoperit la cetatea de scaun de la Suceava, unde au fost identificate și monede din timpul domniei lui Petru I Mușat (1375-1391), constituie o dovadă certă că Cetatea Neamț a fost construită în a doua parte a domniei lui Petru I, perioadă în care Moldova a cunoscut o dezvoltare economică și politică continuă.


Cetatea văzută de pe dealul din partea estică

Dacă vechea teorie, conform căreia construcția cetății s-ar datora teutonilor, cade de la sine, nici ipoteza unei construcții săsești nu poate rezista câtuși de puțin, pentru că mica colonie atestată în evul mediu în urbea Neamț nu avea nici autoritatea politică și nici puterea economică necesară pentru a realiza o construcție militară de așa mari proporții. În plus, până la această dată nu s-a descoperit nici o mărturie arheologică care să susțină acest lucru, iar izvoarele documentare sunt ca și inexistente.

 

După cum afirma cu peste trei decenii în urmă regretatul istoric Radu Popa, un monument ca Cetatea Neamțului reprezintă o construcție de mare amploare, care a cerut un efort uriaș și mijloace materiale considerabile. Singura forță capabilă de a întreprinde asemenea inițiative a fost asigurată de voievozii din epoca de consolidare a statului feudal al Moldovei.

Este foarte probabil că documentul din 6 mai 1387, prin care Petru I Mușat a depus jurământul formal de vasalitate față de regele Vladislav Iagello al Poloniei, în care domnul moldovean menționa că "ne facem supuși cu omagiu, pe noi, poporul și țara noastră, cetățile Moldovei și celelalte domenii", face referire și la Cetatea Neamț, atestată documentar în mod clar câțiva ani mai târziu, la 1395, în timpul expediției regelui Sigismund de Luxemburg al Ungariei, asupra Moldovei. Nu lipsit de importanță este faptul că "Neamțul din munți" este amintit în Cronica rusească ce cuprinde orașele de la est de Carpați, datată între anii 1387-1391, care ar fi putut să se refere atât la oraș, cât și la cetate.

Fortificațiile Cetății Neamț trebuiau să reprezinte un avantpost important în lupta de apărare a graniței de vest a Moldovei, a trecătorilor Carpaților Răsăriteni mai ales, pe unde putea veni asupra statului moldovenesc primejdia cea mai mare: la acea vreme regatul maghiar își manifesta cu evidență politica de continuă expansiune teritorială spre est.


Așezată aproape de vârful cel mai înalt al Culmii Pleșului, Cetatea Neamț străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în Transilvania, de la Târgu Neamț spre Pipirig, peste Petru Vodă, prin Poiana Largului spre pasul Tulgheșului. Fiind una din cele mai bine întărite cetăți de care a dispus statul medieval moldovenesc, Cetatea Neamț a fost prezentă în evenimentele de primă importanță pe care le-a cunoscut această parte de țară.

Cadrul natural actual; la dreapta, vârful Cerdac

Numele cetății provine, probabil, de la hidronimul de "Neamț" pe care îl poartă râul care curge pe sub poala muntelui și de la care și-au luat numele orașul și mănăstirea din apropiere. Mult timp centrul politic al regiunii a fost orașul de pe apa Neamțului (cunoscută în acest sector și sub numele de Ozana) unde pârcălabii cetății erau șefii administrativi, militari și judecătorești, numele de Neamț extinzându-se apoi asupra ținutului și județului, așa cum și orașul Piatra, după mijlocul secolului al XIX-lea, va deveni Piatra-Neamț.

Filiația toponimelor de "Neamț" de la numele apei, afluent de dreapta al Moldovei, pare a fi identică cu cea de la Suceava, unde orașul, cetatea și ținutul și-au luat numele de la apa Sucevei.

După cum arăta istoricul C.C. Giurescu, unele târguri și orașe medievale au luat ființă la locurile de vaduri pentru trecerea apelor, devenind centre polarizante pentru zona înconjurătoare, de aici și emanarea toponimelor de la hidronime și extinderea lor la nivelul unităților teritoriale mai mari - ocoale și ținuturi.

Unii cărturari au explicat cuvântul "Neamț" ca fiind de origine slavă sau romano-slavă (nemeti), el însemnând: "tăcut", "liniștit", "mut" și care a fost dat ca hidronim și toponim în perioada de convețuire a populației românești autohtone cu comunitățile slave în deplasare pe teritoriul țării noastre, când au început a fi folosite nume slave și pentru alte cursuri de ape.

Sistemul de cetăți al Moldovei în timpul lui Ștefan cel Mare

Potrivit concepției strategice a domnitorilor Moldovei de la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul veacului următor, Cetatea Neamț trebuia să se încadreze în sistemul general de apărare a țării, alături de alte fortificații similare


Despre originea cetății

Preliminarii Top Construcția (I)
Copyright © Complexul Muzeal Județean Neamț.
Materialul a fost reprodus din lucrarea "Cetatea Neamț" de Gavril Luca & Gheorghe Dumitroaia,
Ed. "Constantin Matasă" 2000.
Transpunerea în format html a fost realizată de către Net Media.

Home page | Preliminarii | Construcția | Confruntări militare | Secolul XVI | Secolul XVII | Decăderea