Cetatea Neamț

Mari confruntări militare Construcția
Construcția (continuare)
Colțul nord-estic

Se presupune că încăperea de lângă intrarea pe sub turnul de nord-est a fost utilizată ca închisoare (vezi plan, B). Încăperea învecinată, denumită azi "monetărie", a fost utilizată, probabil, în momentele mai grele, pentru adăpostirea tezaurelor domnești (vezi plan, C).

Înainte ca Moldova să fie închinată turcilor – scrie Dimitrie Cantemir – la izbucnirea războaielor voievozii își trimiteau copiii și averile în această cetate, aproape de nebiruit.
Intrarea în monetărie
Catapeteasma bisericii Sf. Nicolae

Deasupra așa-zisei monetării a existat un paraclis, care în timpul lui Vasile Lupu a fost renovat, cetatea fiind transformată în "mănăstirea Sf. Nicolae de la Cetatea Neamțului". De interiorul bisericii din cetate, foarte bogat și prețios, așa cum demonstrează iconostasul aflat azi la Mănăstirea Neamț, se va minuna misionarul catolic Marco Bandini, care a vizitat Moldova la 1646.


Încăperea de jos de pe aceeași latură estică, vecină cu "monetăria", se pare că a fost așa-zisa "baie" a cetății, folosită de garnizoana militară; tot pe aici trece și unul din ulucele de scurgere a apei din curtea interioară. Bolta acestei încăperi, care se păstrează parțial, a fost realizată din cărămidă șamotată, ceea ce întărește această supoziție (vezi plan, D).

După tradiție, încăperea din partea de jos a turnului de sud-est este numită "neagra temniță", aceasta având boxe în care erau aruncați, probabil, condamnații la moarte pentru "hiclenie" sau pentru alte abateri mai grave (vezi plan, F).

Pe latura sudică, ferită de loviturile bombardelor, au fost probabil camerele de locuit pentru căpeteniile cetății și pentru "fețele mai subțiri" care erau găzduite la cetate. Încăperile de la demisol, aflate sub terasa actuală de pe care se poate admira Valea Ozanei, erau folosite drept depozite de provizii alimentare (vezi plan, G).


Construcțiile de pe latura estică

Latura estică

Latura estică înainte de restaurare

Latura vestică


Încăperea lungă de pe latura vestică se consideră că a fost folosită drept sală de sfat și de judecată (vezi plan, J). Aici, în calitatea lor de șefi administrativi și judecătorești ai ținutului Neamț, pârcălabii cetății judecau, probabil, pricinile mărunte. Desigur, atunci când domnitorul țării se afla la cetate, această sală putea să fie folosită drept loc de "scaun domnesc", fiind spațioasă și impunătoare prin forma sa boltită. Dedesubt a existat așa-zisa sală a armelor.

În mod categoric, asemenea altor obiective de același fel, Cetatea Neamț a avut și lucruri tainice, de a căror existență au putut ști numai anumiți oameni. Așa se pare că a fost presupusa ieșire secretă din încăperea de pe latura vestică, de lângă turnul S-V, unde o porțiune de zid era gol la mijloc și pe unde se putea realiza, la nevoie, legătura cu exteriorul. De asemenea, se vorbește că în fântână, la o adâncime de circa 10 metri, s-ar afla gura unui tunel, prin care se făcea legătura cu exteriorul cetății, ceea ce este greu de crezut, din cauza lipsei unor informații sigure.

Probabil că încăperile la care ne-am referit au avut de-a lungul veacurilor și alte destinații. În decursul timpului unele dintre încăperi au suferit o serie de modificări, pentru a putea fi adaptate noilor cerințe și o mare parte a spațiilor au fost tencuite, văruite și mobilate spre a răspunde nevoilor locatarilor.


În moluzul din dărâmături s-au descoperit, printre altele, numeroase fragmente de teracote simple sau smălțuite, cu elemente decorative interesante: dragonul, capul de bour, pomul vieții, cavaleri medievali, cu elemente decorative vegetale și geometrice, care provin de la sobele din diferitele încăperi, ceea ce dovedește atât interesul pentru confort, cât și pentru estetic.

Fântâna din curtea interioară, cu o adâncime apreciabilă, care a fost săpată parțial cu prilejul lucrărilor de restaurare, pare a fi un adevărat depozit arheologic, nevalorificat din punct de vedere științific. Că a fost fântână și nu un simplu bazin de apă, așa cum ar fi tentați unii să creadă, interesante sunt informațiile din așa-zisul Jurnal întocmit de unul din secretarii lui I. Sobietski, care consemnează că fântâna din cetate era foarte bună, din piatră, adâncă și cu apă sănătoasă și frumoasă. Cronica Anonimă a Țării Moldovei, referindu-se la baricadarea austriecilor în Cetatea Neamțului la 1717, arată că aceștia au "deschisu puțul celu vechiu și adâncu al cetății" pentru a se aproviziona cu apă.


Cahle de teracotă


În curtea interioară, ca și în cea exterioară, au fost unele construcții ușoare, ale căror urme au dispărut în mare parte. Săpăturile arheologice au scos la iveală, de exemplu, că în curtea exterioară, lângă zidul din partea dreaptă a porții mușatine, a existat un cuptor, care după materialul ceramic databil dovedește că a funcționat spre sfârșitul veacului al XVII-lea.

În legătură cu podul de acces în cetate, ale cărui dimensiuni au suferit modificări în timp, deținem informația că avea lungimea de 80 picioare și lărgimea de 12 picioare la sfârșitul secolului al XVII-lea. Când au intrat polonezii în cetate, la 1691, acesta nu mai era funcționabil, motiv pentru care și intrarea se făcea pe o potecă prin partea de nord-vest. "A fost pod pe stâlpi mari de piatră, care stau în picioare. În cetate se intră printr-o portiță întunecoasă", notează cronicarul în Jurnal. Este posibil ca podul să fi fost distrus încă din 1674, din inițiativa lui Dumitrașcu Cantacuzino.


Curtea interioară

Construcția (continuare)
 
Construcția Top Mari confruntări militare
Copyright © Complexul Muzeal Județean Neamț.
Materialul a fost reprodus din lucrarea "Cetatea Neamț" de Gavril Luca & Gheorghe Dumitroaia,
Ed. "Constantin Matasă" 2000.
Transpunerea în format html a fost realizată de către Net Media.

Home page | Preliminarii | Despre origine | Confruntări militare | Secolul XVI | Secolul XVII | Decăderea