Cetatea Neamț

Construcția (continuare) Despre originea cetății
Construcția

Locul pentru amplasarea Cetății Neamț a fost ales în mod fericit, întrucât Culmea Pleșului asigură, prin poziția sa naturală, mari posibilități de apărare. Stânca Pleșului apare ca un pinten cu plan în formă aproximativ triunghiulară, desprins de vârful Cerdac, cu înălțimea de circa 480 m față de nivelul mării și de 80 m față de nivelul apei Neamțului.

De sus, de pe vârful Cerdacului, unde se presupune că a fost un important punct de observație, se deschide un orizont larg, de unde se pot transmite și recepționa semnale vizuale la distanță.

Planul Cetății Neamț

Planul cetății are aspectul unui patrulater cu laturi inegale, adaptat după teren. Dacă între latura de nord și cea de sud diferența nu este decât de un metru (38, 50 m/37, 50 m), în schimb între latura de est și cea de vest diferența este mult mai mare - de 7 m (47 m/40 m). S-a apreciat că planul cetății de la Neamț, ca și al aceleia de la Suceava, ar fi suferit o influență polono-lituaniană prin cetățile Coriatovicilor din Podolia sau Diosgör din Ungaria. Specific pentru Cetatea Neamț este faptul că turnurile de apărare, din cele patru colțuri, n-au fost plasate în exteriorul zidurilor, ca la cetățile Suceava și Scheia construite în aceeași perioadă, ci au fost încadrate direct în scheletul de ziduri, și aceasta pentru că fortificațiile naturale de pe trei laturi nu permiteau construcția lor în exterior.


Încercare de reconstituire a Cetății Neamț


Inițial, fortul mușatin avea înălțimea de circa 12-15 m, cu o grosime apreciabilă, de aproape 3 m. Zidurile sunt susținute și consolidate în exterior de 18 contraforți puternici de formă prismatică, care corespund pe direcția zidurilor interioare. Intrarea în cetate se făcea pe "poarta mușatină" de la mijlocul zidului de nord.


Interiorul văzut prin poarta mușatină

Datorită faptului că numai prin partea aceasta cetatea putea fi mai ușor atacată, încă din faza mușatină latura nordică a fost apărată de un șanț destul de adânc, care trecea prin imediata apropiere a zidului, așa cum au dovedit săpăturile arheologice. Fragmentele ceramice găsite în pământul de umplutură al acestui șanț sunt caracteristice pentru a doua jumătate a secolului al XV-lea, când s-a săpat altă fortificație, la o depărtare de câțiva metri.

Latura nordică

Dezvoltarea tehnicii de luptă prin perfecționarea armelor de foc, în special a bombardelor, care puteau arunca ghiulele mult mai mari și mai grele, de piatră sau de fontă, capabile să provoace distrugeri zidăriei, a făcut ca cetățile să se adapteze noilor arme. În acest scop construcțiile în unghi drept au fost încadrate de turnuri sau bastioane rotunjite. La Cetatea Neamț aceste lucrări au fost realizate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, probabil în timpul răgazului rămas între lupta de la Vaslui din ianuarie 1475 și 26 iulie 1476, când a avut loc lupta de la Războieni-Valea Albă.


Intrarea principală și pilonii podului

Șanțul și bastioanele de pe latura nordică

În acest scurt timp zidurile cetății au fost supraînălțate cu circa 6-7 m, iar în interior au fost construite o serie de dependințe necesare garnizoanei militare. Dar cele mai importante lucrări s-au realizat în partea de nord și nord-est a fortului, unde s-a săpat, după cum am arătat, un nou șanț de apărare mult mai adânc și mai larg, flancat spre cetate de patru bastioane semicirculare cu ziduri groase și rezistente, cu înălțimi variabile, de până la 30 de metri. Zidăria bastioanelor era prevăzută cu creneluri și ferestre înguste, prin care apărătorii cetății puteau să supravegheze și să lovească dușmanii.


Bastion și podul peste șanț

Poarta principală din timpul lui Ștefan cel Mare

Remarcabilă era noua cale de acces în cetate, reprezentată de un pod arcuit, sprijinit pe 11 piloni de piatră de formă prismatică. Elevația podului era, probabil, sub formă de boltă zidită tot din piatră, ca și pilonii. Forma arcuită a podului, care este în mare parte paralel cu bastioanele, cât și lungimea sa, îi obliga pe dușmani, atunci când atacau, să se expună mai mult timp loviturilor apărătorilor cetății. Se crede că orientarea podului îi obliga pe atacanți să-și mute scutul din mâna stângă în mâna dreaptă, ceea ce ducea la diminuarea atacului. Porțiunea de pod dintre ultimul pilon și zidul bastionului era mobilă, putând fi ridicată printr-un sistem de scripeți. Tot mobil era și podul din fața porții principale realizată în timpul lui Ștefan cel Mare, prin turnul de nord-est. Se pare că aici au fost porți duble, atât la intrarea cât și la ieșirea din turn, unde se pot vedea cu ușurință cele două stiluri constructive: gotic și romanic. Ca măsuri suplimentare de supraveghere au fost construite, la intrarea în curtea exterioară, două capcane cu trape, cunoscute și sub numele de "curse de șobolani sau de șoareci".


De la capătul podului, legătura cu satele din jur se făcea pe un drum ce ocolea vârful Cerdacului, cu acces la drumul spre Baia și Suceava, dar și la orașul de jos. Calea actuală de acces spre cetate a fost amenajată mult mai târziu, în timpul domniei lui Mihalache Sturza, la 1834.

După cum dovedesc o serie de izvoare narative și observațiile arheologice, unele căi de acces erau fortificate cu "părcane", sub formă de șanțuri întărite cu palisade, pentru a împiedica accesul inamicilor.

Întărită prin lucrările făcute în timpul lui Ștefan cel Mare, cu șanțul de apărare flancat cu bastioane puternice, cu ziduri supraînălțate, cu căi de acces pe care era imposibil să se transporte "mașini" de luptă pentru distrugerea zidurilor, Cetatea Neamț a devenit una din cele mai puternice cetăți din Țara Moldovei.


La construcția cetății au fost folosiți meșteri pricepuți, care au mai lucrat probabil și la alte asemenea fortificații. Stilul gotic, evident la ancadramentele de porți și ferestre, subliniază prezența unor meșteri transilvăneni, probabil de la Bistrița și Rodna, orașe cu care Ștefan cel Mare a avut legături strânse. Majoritatea încăperilor, cu excepția celor din turnuri, care erau separate prin plafoane sprijinite pe grinzi groase de stejar, aveau arcade boltite realizate din cărămidă, sprijinite pe laterale și la capete pe elevația rezistentă din piatră a zidurilor groase. Fragmentele de ancadramente de la uși și ferestre, cât și unii piloni de susținere, descoperiți în molozul ruinelor, dovedesc atât competența meșterilor pietrari, cât și grija de a se realiza un lucru frumos. Sub conducerea acestora, la o lucrare de așa proporții a participat, desigur, și un număr însemnat de salahori, la căratul unui volum așa de mare de piatră și a celorlalte materiale de construcție: lemn, cărămidă, var, nisip etc. Acești oameni proveneau din locuitorii satelor ocolului, care aveau, așa cum precizează documentele vremii, obligația prestării "muncii la cetăți", fie cu carele, fie cu brațele. Dar pentru că asemenea lucrări trebuiau terminate într-un timp cât mai scurt, fiind patronate de însăși autoritatea domnească, la realizarea lor erau mobilizați și târgoveții, robii de pe moșii, oștenii și prizonierii.


Intrarea în cetate

Arcade pe turnul de nord-vest

Șanțul de apărare văzut de pe pod

Materialul din construcție este în cea mai mare parte piatră de râu, probabil din părțile Pipirigului, folosită atât ca elevație, cât și ca umplutură a zidurilor. La construcția arcadelor, pervazurilor, pilonilor și a contraforților a fost folosită piatra de carieră de la Domesnic și Gura Secului. O cantitate apreciabilă de rocă de gresie verzuie provine chiar din stânca de la baza Culmii Pleșului.

Analiza compoziției mortarului arată că acesta a fost făcut dintr-un var hidraulic în amestec cu nisip, microprundișuri, cărămidă sfărâmată și praf de mangal, care au alcătuit un liant foarte rezistent. Pe anumite porțiuni de zid, supuse mai mult acțiunii agenților naturali, se poate vedea că mortarul a rezistat chiar mai bine decât piatra!

Cele mai multe încăperi erau destinate nevoilor garnizoanei militare, care poate să fi avut, în mod obișnuit, aproximativ 300 de oameni.


Construcția

Despre originea cetății Top Construcția (continuare)
Copyright © Complexul Muzeal Județean Neamț.
Materialul a fost reprodus din lucrarea "Cetatea Neamț" de Gavril Luca & Gheorghe Dumitroaia,
Ed. "Constantin Matasă" 2000.
Transpunerea în format html a fost realizată de către Net Media.

Home page | Preliminarii | Despre origine | Confruntări militare | Secolul XVI | Secolul XVII | Decăderea