Home page
   Obiective turistice
Colecții sătești
Colecții mănăstirești


Masivul Ceahlău
Cheile Bicazului (harta)
Harta turistică


Zona Piatra-Neamț
Valea Bistriței
P. Neamț - Războieni
P. Neamț - Tg. Neamț
Zona Târgu Neamț
Zona Roman
P. Neamț - Tazlău




Spitalul Vechi - Târgu Neamț

Spitalul Vechi - Târgu Neamț


Spitalul Orășenesc Târgu NeamțVechiul Spital se află în aceeași zonă ca și Casa memorială "V. Micle" și Școala Domnească și datează tot din 1852, intrând în patrimoniul urbei datorită aceluiași voievod Grigore Alexandru Ghica, la vremea respectivă fiind al doilea spital din Moldova, după Spitalul Central din Iași. Inaugurarea sa s-a făcut la 16 octombrie 1852, în cadrul unei mari solemnități, de către însuși domnitorul Alexandru Ghica, alături de Mitropolitul Moldovei, Sofronie, și starețul Neonil de la Mănăstirea Neamț. Chiar și Ion Creangă a fost prezent, amintind acest moment în "Amintiri din copilarie".

Istoricul construcției

Alături de spițerie și Școala Domnească, spitalul a fost construit cu ajutorul stareților de la Mănăstirea Neamț, la ordinul domnitorului Grigore Ghica, care a ținut cont de resursele importante pe care le obținea lăcașul monarhal de pe urma proprietăților pe care le avea în toată Moldova. Proiectat în 1832, spitalul începe să fie construit în 1848, înaintea spitalelor din Piatra Neamț și Bacău.

Ca dimensiuni, ca plan și aspect general clădirea se aseamănă cu Școala Domnească, diferențele fiind vizibile îndeosebi în compartimentarea interioară a edificiului. Acesta se compune din două corpuri de clădiri. Una cu etaj, în față, spre Ulița Mare, cu saloane mari pentru bolnavi, coridoare largi, camere pentru operații și pansamente. În partea centrală a etajului se află paraclisul cu hramul "Sf. Dumitru". Corpul al doilea, fără etaj, este situat în spate și cuprindea bucătăria, administrația, camera pentru necropsii și alte anexe. Între cele două corpuri de clădiri exista un bazin în care apa era captată de sub culmea Pleșului printr-un șir de conducte de ceramică. Acestea se presupune că alimentau inițial o berărie ce ar fi funcționat prin 1627.
Personalul locuia în spital, având camere special amenajate. Iluminatul era asigurat de felinare cu petrol, iar în saloane se foloseau candele cu undelemn.

În timpul războiului unitatea a fost transformată în spital militar. La împlinirea a 120 de ani de la înființare a fost publicată o lucrare monografică a unității sanitare, "Din trecutul istoric al Spitalului din Târgu Neamț și al Ospiciului de alienați din Mănăstirea Neamt", alcătuită de prof. D. Constantinescu, dr. Aurelian Grigorescu, dr. Valentin Grigorescu și dr. Sorin Miron.

Activitatea medicală

Încă de la inaugurare activitatea sa va fi condusă de către monahi, dar primii medici de aici vor fi aduși de peste hotare. Linia urmată va fi aceeași cu cea a bolniței pentru "cei lipsiți de minte și chinuiți de duhuri rele" de la Mănăstirea Neamț. În cazul bolniței, însă, nu se putea vorbi de o îngrijire medicală propriu-zisă, dar bolnavii aveau parte de cea mai bună pâine și vin. Pe de altă parte, erau destui călugări care călătoreau frecvent la muntele Athos sau în alte locuri de pelerinaj și care se întorceau adeseori cu leacuri obținute din plante, sub formă de fierturi și unsori care, alături de rugăciuni, slujbe și de arderea unor esențe "mirositoare" și care constituiau baza medicinii mănăstirești din acele vremuri.

Dacă inițial spitalul avea doar 40 de paturi (ca și spitalele din Roman, Galați și Botoșani), între anii 1860-1862 numărul acestora crește la 80, ajungând să fie al doilea spital din Moldova, după cel din Iași.

În 1866 Spitalul din Târgu Neamț va trece sub administrația Episcopiei Sf. Spiridon din Iași. Tot în acel an are loc un început de epidemie de tifos ce va continua cu una de holeră. Primarul de atunci al târgului, Teohari, va încerca alături de medicul Fr. Müller să țină situația sub control, acordând o serie de ajutoare celor năpăstuiți. Dar lipsa fondurilor ridica mari probleme. De exemplu farmacistul târgului se plânge că de 8 luni "stăruiește necontenit" pentru plata celor 279 rețete gratuite pentru săraci eliberate în timpul "epidemiei furioase". Cu toate acestea, la sosirea regelui Carol I în localitate, primăria a cheltuit 892 lei și 40 de parale pentru masa acestuia, în timp ce pentru înmormântarea unui "mizerabil" nu s-au găsit 11 lei, și nici pentru rețetele gratuite sau pentru hrana săracilor care flamânzeau în 200 de case.

În anul 1866 spitalul figura cu aparatură chirurgicală variată, ce făcea posibilă abordarea aproape a tuturor problemelor chirurgicale. Cât privește alimentația bolnavilor era prevazută o sumă destul de mică pentru aceea vreme, respectiv 40 de parale pe zi de fiecare persoană internată. Printre alimente se găseau însă vin vechi, arpacaș, lapte, carne de vacă, făină. Salariile personalului nu se plăteau la timp, fiind consemnate chiar și întîrzieri de 12 luni. Cu toate greutățile întâmpinate, Spitalul Târgu Neamt a reușit treptat să-și câștige un bun renume, bolnavi de peste hotare alegând să vină spre tratare aici. În acest sens o contribuție au avut-o medicii Dimitrie Ulea și Moscovici, absolvenți ai Facultății de Medicină din Paris. Aceștia au publicat dealtfel, în 1877, un periodic medical - "Nosograful ospitalului de Neamțu", printre primele din Moldova.

pagina principală | sus  

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități