Home page
   Obiective turistice
Colecții sătești
Colecții mănăstirești


Masivul Ceahlău
Cheile Bicazului (harta)
Harta turistică


Zona Piatra-Neamț
Valea Bistriței
P. Neamț - Războieni
P. Neamț - Tg. Neamț
Zona Târgu Neamț
Zona Roman
P. Neamț - Tazlău




Palatul Cnejilor (Schitul Hangu) - com. Ceahlău

Pagina: 1 2 Pagina anterioară pagina 2  

PREZENTARE

Zidul de incintă s-a construit din piatră de râu legată cu mortar. Două turnuri rotunde, având dimensiuni diferite, încheie latura de est unde se află și intrarea. Un alt turn, de formă dreptunghiulară, construit ulterior, se ridică în colțul de nord-vest și frapează de la prima vedere lipsa celui de-al patrulea turn, de la nord-vest. Ipoteza că planul inițial al fortificației a prevăzut existența a patru turnuri, câte unul în fiecare colț, este firească dar nu și exclusivă. O cercetare mai atentă a structurii construcției, a materialelor folosite și mai ales a racordurilor ce se mai păstrează între turnuri și zidul de incintă impune concluzia că turnul pătrat din colțul nord-vestic a fost construit mai târziu, probabil în perioada în care cnejii Cantacuzini au transformat mănăstirea în palat și au realizat importante adăugiri întregului ansamblu.

Pornind de la criterii estetice dar și utilitare, am fi îndreptățiți să considerăm că și în colțul sud-vestic a fost un turn-locuință asemănător cu cel de la nord-vest. Din păcate nu există date suficient de convingătoare în susținerea acestui punct de vedere, iar rezultatele cercetărilor arheologice efectuate aici în perioada 1955-1958 obligă la circumspecție. Cu toate acestea, deoarece linia continuă a beciurilor și construcțiilor de suprafață de pe latura vestică se întrerupe acolo unde ar fi trebuit să fie ultimul turn de colț, considerăm ca plauzibilă ipoteza că boierii Cantacuzini au avut în vedere construirea a două turnuri-locuință pe latura vestică a Palatului dar nu au avut mijloace și timp decât pentru realizarea celui existent.

Biserica Pogorârea Sfântului Duh Biserica din piatră și cărămidă aparține stilului caracteristic secolului al XVII-lea, cu o largă răspândire și în veacul următor. Turnul-clopotniță cu două etaje este alipit la nord și prevăzut cu deschideri crenelate care vizează poarta mare a incintei și zidurile laterale ale acesteia. Sânurile laterale sunt incluse în două îngroșări dreptunghiulare, iar absida altarului are formă semicirculară. Ușa principală este situată pe latura nordică - sub turnul-clopotniță - un pridvor îngust cu două ferestre laterale asigurând accesul în pronaosul acoperit cu o calotă sferică sprijinită pe patru arce în consolă. Spre sud, o fereastră cu ancadrament de piatră asigură suficientă lumină, reflectată și de albul imaculat al pereților văruiți. Sub această fereastră, tot în peretele de miazăzi, o ușă scundă de brad duce la scara de piatră a clopotniței.

Intrarea în arcadă a naosului este străjuită de două icoane mari (Iisus Hristos și Fecioara cu Pruncul) datând din a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Calota bolții naosului are baza ornamentată cu un brâu zimțat în relief și este sprijinită pe arce dublouri. Absidele laterale, semicilindrice și cu acoperământ în sfert de sferă, au câte o fereastră în ax, asemănătoare cu cea din pronaos, iar catapeteasma din lemn de tei aurit este de dată recentă, lucrată în stil baroc și montată pe două bârne orizontale de brad, încastrate în pereții laterali ai altarului.

Cu excepția veșmântăriei care s-a adăugit în dreptul altarului și a acoperișului care a fost modificat, biserica păstrează forma sa originară, în ciuda faptului că a fost reparată în 1820, incendiată în 1821 și refăcută doi ani mai târziu. Restaurările din 1958 au reușit să sublinieze calitățile arhitectonice ale monumentului, în schimb, cele începute în 1988, care și-au propus consolidarea edificiului printr-o cămășuială de beton în partea sa superioară, s-au soldat cu distrugerea elementelor decorative ale fațadei, respectiv cornișa și brâurile de cărămidă care purtau urme de frescă.

Începută în jurul anului 1840, perioada de strălucire a palatului Cantacuzin de la Schit a fost de scurtă durată. Dornici să mențină un fast nobiliar asemănător celui pe care-l cunoscuseră la Sankt Petersburg, Cantacuzinii au cheltuit peste puteri și au contractat numeroase datorii care i-au dus la ruină. Fapt de care au profitat adversarii lor politici, mai ales că în timpul evenimentelor din martie 1848 și după aceea, stăpânii de la Hangu au avut o atitudine opoziționistă, adăpostind și înlesnind ieșirea din țară a unor conducători ai mișcării revoluționare.

În 1852, după ce-și pierduseră toate proprietățile, Cantacuzinii se văd lipsiți și de moșia Hangu, care este scoasă la licitație și cumpărată de Smaranda Sturza. Încercând zadarnic să ridice în favoarea lor cetele de hangani înarmați, cei trei frați Cantacuzini se închid între zidurile palatului, refuzând să-l predea noilor stăpâni. După o îndelungată rezistență unul dintre ei se sinucide, iar ceilalți doi apucă drumul fără de întoarcere al surghiunului. Se scrie astfel ultima filă a romanului atât de aventuros petrecut între zidurile de la Palatul Cnejilor, care încep să se ruineze și să se risipească, înconjurându-se de aura de mister și legendă ce dăinuie și astăzi.

pagina principală | sus  

Pagina: 1 2 Pagina anterioară pagina 2  

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități