Home page
   Obiective turistice
Colecții sătești
Colecții mănăstirești


Masivul Ceahlău
Cheile Bicazului (harta)
Harta turistică


Zona Piatra-Neamț
Valea Bistriței
P. Neamț - Războieni
P. Neamț - Tg. Neamț
Zona Târgu Neamț
Zona Roman
P. Neamț - Tazlău




Palatul Cnejilor (Schitul Hangu) - com. Ceahlău

Pagina: 1 2   pagina 1 Pagina următoare

Palatul Cnejilor (Schitul Hangu)


ISTORIC

Ruinele Palatului CnejilorPe teritoriul comunei Ceahlău, ruinele încă impunătoare ale altui monument istoric ne întâmpină după 3 km de drum prin satul Schit, pe un platou din stânga pârâului cu același nume. Este tot ceea ce s-a mai păstrat dintr-un întreg ansamblu arhitectural pe care localnicii îl mai numesc și astăzi Palatul Cnejilor, fostă așezare mănăstirească și mai apoi curte boierească fortificată, loc de desfășurare a atâtor evenimente, unele consemnate istoric, altele păstrate în legendă sau în folcloristica locală.

Tradiția pomenește și în acest caz de existența unui anahoret, Silvestru, ctitor de obște monahală pe aceste meleaguri. În ce secol și în ce împrejurări își va fi întocmit Silvestru și schivnicii săi paraclis în trunchiul unui frasin, e greu de precizat. Dar după cum au dovedit cercetările arheologice, nu aici poate fi plasată "Mănăstirea de la Hangu" pe care Ștefan cel Mare a trecut-o sub ascultarea Mănăstirii Neamț printr-un document din februarie 1458, deoarece vestigiile descoperite aici nu sunt mai vechi de secolul al XVII-lea.

Abia în vremea lui Ieremia Movilă se fac unele danii "Schitului Silvestru" numit mai târziu "Mănăstirea Pionul" și în cele din urmă "Schitul Hangu", ușor de confundat cu Mănăstirea Hangu de la Buhalnița. Ștefan Tomșa în 1612 și mai apoi Moise Movilă în 1631 emit noi documente de întărire în favoarea acestui așezământ monastic, dar putem considera ca un important moment în existența sa istorică anul 1639 când Gheorghe Hatmanul - fratele lui Vasile Lupu - ridică biserică de zid pe locul vechiului schit. Evenimentul este consemnat într-o inscripție amplasată în pridvorul bisericii cu ocazia reparațiilor executate în anul 1820:

Această sfântă biserică întru care se prăznuiește hramul Pogorârea Sfântului Duh, este zidită de răposatul Gheorghe Hatmanul frate cu Vasile Voievod, leat 1639 iar acum leat 1820 cu bagoslovenia Prea Sfințitului Mitropolit Kiria Kir Veniamin și prin osârdia cuvioșiei sale ieromonahul Iosif, egumen al acestei mănăstiri, s-a deschis zidirea, s-a tencuit și s-a acoperit la 1820.

În 1676, Antonie Ruset Vodă, ginerele lui Gheorghe Hatmanul, înconjură ctitoria socrului său cu un trainic zid de incintă, pe care vistiernicul Toderașcu îl întregește în același an cu un mare turn în colțul nord-estic. O pisanie cu litere foarte îngrijit executate amintește încă de la intrarea în incintă efortul constructiv al voievodului:

Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest zid pre împrejurul mănăstirii l-am zidit Io Alexandru Voievod și soția lui Anița Antonie Ruset Voievod, ginere lui Gheorghe Hatman, anul 7184 (1676), luna august, 15 zile.

În sfârșit, o a treia pisanie, încastrată pe zidul interior al turnului de colț din dreapta intrării se referă la împrejurările construirii acestuia:

Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest turn și această portiță le-au zidit Toderașcu, mare vistiernic și (soția lui) Alexandra, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitor Io Antonie Ruset Voievod, anul 7184 (1676), luna iulie 15 zile.

Prin grija ctitorului, a fratelui său voievodul Vasile Lupu și a ginerelui acestuia Antonie Ruset Voievod, Schitul Hangu este înzestrat cu moșii întinse, întărite și întregite în tot cursul secolului al XVIII-lea de către Antioh Cantemir (1705), Grigore II Ghica (1740), Constantin Racoviță (1750 și 1756), Constantin Moruzi (1778 și 1781), Alexandru Mavrocordat (1785) etc. Dar de la început, aflându-se pe moșia Hangu a boierilor Cantacuzini, Mănăstirea Pionul intră în conflict cu aceștia, iscându-se un lanț neîntrerupt de încălcări și procese. Ridicându-se în același timp și împotriva Mănăstirii Hangu de la Buhalnița, boierii Cantacuzini acționau evident animați de dorința de a cotropi moșiile străine din Valea Hangului și de a-și întinde stăpânirea în întreaga zonă de la confluența Bistricioarei cu Bistrița, până la Ceahlău și Bicaz.

Procesele au continuat și după 1791 când Matei Cantacuzino a plecat în Rusia cu întreaga familie obținând titlul de cneaz și înalte distincții imperiale. Reveniți în țară, cneazul Gheorghe Cantacuzino și ceilalți fii ai lui Matei intensifică atacurile juridice îndreptate împotriva Mănăstirii Pionul și, în ciuda eforturilor Mitropolitului Veniamin Costache, aceasta își pierde cea mai mare parte din proprietăți, iar în 1840 călugării sunt nevoiți să se strămute la Schitișor, în jurul unei bisericuțe de lemn, la aproximativ 2 km nord-vest de ctitoria lui Gheorghe Hatmanul.

Obținând câștig de cauză, cnejii Cantacuzini transformă biserica întărită de la Schit într-o redutabilă curte boierească fortificată, modificând chiliile, construind noi anexe, întărind zidul de incintă. La invitația lui Gheorghe Cantacuzino și a fraților săi vine deseori la "Palatul Cnejilor", Wilhelm von Kotzebue, diplomat, scriitor și publicist german, soțul Aspaziei, sora Cantacuzinilor. Nici Vasile Alecsandri nu ocolea cetățuia de sub Ceahlău și cu el soseau, probabil, și alți adversari ai regimului absolutist instaurat de Mihail Sturza. Alexandre Dumas - tatăl dovedește prin descrierile din Strigoiul Carpaților o bună cunoaștere a locurilor din această parte a Văii Bistriței, numărându-se și el printre cei care au poposit la fostul Schit Hangu.

pagina principală | sus  

Pagina: 1 2   pagina 1 Pagina următoare

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități