Home page
   Obiective turistice
Colecții sătești
Colecții mănăstirești


Masivul Ceahlău
Cheile Bicazului (harta)
Harta turistică


Zona Piatra-Neamț
Valea Bistriței
P. Neamț - Războieni
P. Neamț - Tg. Neamț
Zona Târgu Neamț
Zona Roman
P. Neamț - Tazlău




Biserica din Văleni - Piatra-Neamț

Biserica din Văleni


Biserica din VăleniÎn dreapta Bistriței, sub versantul estic al Cernegurei, se află localitatea Văleni, așezare rurală de dată mai recentă, devenită cartier al orașului Piatra-Neamț. Aici, pe un platou cuprins între Bistrița și panta despădurită a muntelui, la capătul unui șir de case, biserica parohială cu hramul "Schimbarea la Față" atrage atenția oricărui trecător prin înfățișarea arhaică, prin patina întunecată a pereților de lemn, dar și prin linia plină de eleganță a unui profil lipsit de orice element discordant.

Respectiva biserică face parte dintre acele monumente care însumează calități constructive deosebite, o îndelungată existență istorică și valori artistice practic inestimabile.

Din punct de vedere arhitectural, biserica poate fi calificată fără nici o rezervă ca fiind una dintre cele mai reușite realizări ale arhitecturii populare în lemn. Întreaga construcție, executată din bârne și scânduri groase de brad și de stejar pe temelie de piatră, trădează o mână de virtuos care a fixat în fiecare perete precizie, pricepere și imaginație. Este de tipul bisericilor cu plan simplu în formă de navă, fără sânuri laterale și cu altar pentagonal, clopotnița aflându-se în imediata apropiere, spre sud. Acoperișul de șindrilă îmbracă întreaga construcție în mod unitar, fără a sublinia la exterior decât prezența altarului.

Interiorul este împărțit în pronaos, naos și altar, pridvorul de la apus constituind, fără îndoială, un adaos mai recent (1924). Chenarele ferestrelor și cel al ușii de la intrare sunt ornamentate cu încrustații dense, care alcătuiesc motive geometrice de o meticuloasă execuție. În plus, la ușă, frecventul decor al șnurului în relief reproduce simbolic torurile vechilor portaluri de la intrarea bisericilor lui Ștefan cel Mare.

Boltirea semicilindrică a pronaosului este rezolvată în mod original, mai ales în ceea ce privește susținerea ce se realizează în trepte de formă poligonală, ale căror dimensiuni se reduc în partea superioară.

Biserica din VăleniCatapeteasma actuală este un produs al ultimelor decenii, cea veche neavând nici pe departe forma tradițională. În locul fundalului de lemn sculptat care separă naosul de altar și pe care sunt pictate scenele și portretele riguros stabilite prin canoane, aici se aflau cinci rânduri de icoane așezate pe un perete de scânduri, fără a se respecta o succesiune prestabilită. Aceste icoane însă, în marea lor majoritate, aveau o valoare istorico-artistică deosebită, semnalată ca atare de toți acei care și-au propus să le cerceteze. Este vorba de cel puțin trei grupe de icoane distincte ca stil și chiar ca structură plastică fiind executate, fără nici o excepție, pe bucăți de scândură atent pregătite cu un glet de ipsos. Din punct de vedere cronologic ele acopereau în întregime secolele XVI și XVII, iar ca factură artistică multe dintre ele se impun printre cele mai reușite creații ale genului iconografic.

Într-o icoană ce-și propune ca subiect sanctificarea lui Aron Vodă, regăsim limpezimea albastrului de Voroneț și toate acele caracteristici renascentiste ale secolului al XVI-lea. Izgonirea din Rai este de o forță sugestivă captivantă, iar o altă icoană, pictată pe ambele fețe, etalează pe un fond auriu o gamă cromatică impresionant de bogată. Păcat că, peste pictura veche a unora, o mână stângace și neinspirată a așternut zugrăveală nouă (probabil în veacul al XIX-lea), distrugându-le.

În anii '70, toate icoanele vechi (între care 105 de mare valoare artistică și aflate într-o bună stare de conservare) au fost preluate de Mitropolia Moldovei, dar multe altele s-au păstrat la Mănăstirea Bistrița, la Văratic, Agapia sau Neamț, fiind ușor de recunoscut după calitățile lor plastice și după chenarul în relief care le individualizează. În prezent se cunosc peste 150 de icoane a căror proveniență trimite la Văleni, fără a mai socoti pe cele răspândite în colecțiile particulare.

Marele număr de lucrări, unitatea lor stilistică și continuitatea cronologică, îndreptățesc ipoteza că la Văleni a funcționat, timp de peste două veacuri, o prestigioasă școală iconografică.

În afara icoanelor, care la un moment dat acopereau nu numai catapeteasma ci și întreaga suprafață a pereților interiori reproducând pictura al fresco a unei biserici de zid, se cuvine amintit și Tripticul Ctitorilor întocmit în timpul lui Ieremia Movilă și refăcut în 1839. În lipsa unei inscripții votive sau a unor documente care să permită datarea exactă a monumentului, acest triptic constituie singura sursă demnă de încredere, capabilă să fixeze unele puncte de reper în legătură cu începuturile și existența multiseculară a Mănăstirii Văleni. Dar pe lângă această valoare documentară și istorică trebuie să recunoaștem și remarcabilele sale calități artistice, mai ales că pictura miniaturală din registrul superior este cea de început, din secolul al XVII-lea, asemănătoare stilistic cu miniaturile cunoscutelor Evangheliare de la Sucevița și ale Tripticului de la Vatra Moldoviței.

Se crede că o primă bisericuță de lemn pe malul drept al Bistriței, la Văleni, s-ar datora lui Petru Rareș. Aceasta este refăcută și înzestrată de Alexandru Lăpușneanu care, la 21 decembrie 1560, dă un hrisov de întărire pentru ... un loc de două aruncături de săgeată în toate părțile... atribuit mănăstirii de maici constituite aici. După această dată, așezământul monahal de la Văleni apare ca beneficiar al mai multor acte de danie fie sub denumirea de "Mănăstirea Peste Vale", fie sub aceea de "Mănăstirea de la Vânătorii Pietrii", fiind confundată cu un alt lăcaș de cult din apropierea vechiului târg medieval. În 1577, în timpul scurtei domnii a lui Ioan Potcoavă, mănăstirea primește 10 poslușnici ... scutiți de lucru la cetate, de oaste și de iliș. Petru Șchiopul se dovedește un consecvent susținător al acestei mănăstiri, dăruind alimente și bani încă din prima domnie a sa, iar mai târziu, Ieremia Movilă întărește cotele anuale de bani și alimente ridicând contribuția la 30 de zloți. Mai mult decât atât, după evenimentele din 1600 când mănăstirea a fost prădată și incendiată, același domn reface biserica adăugând noi danii și scutiri.

Sub Mitropolitul Veniamin Costachi, Mănăstirea Peste Vale a trecut în administrarea Mănăstirii Văratic, urmând să i se asigure astfel o anumită stabilitate economică în cadrul unei comunități monahale mai largi. Părea că în existența acestui vechi așezământ va începe o îndelungată perioadă de liniște și prosperitate, dar în 1821 mănăstirea este devastată cu prilejul reprimării mișcării eteriste. În timpul acestor tragice evenimente mănăstirea are mult de suferit, pierzând mai toate obiectele din metal prețios. Din fericire, icoanele care constituiau un adevărat tezaur de valori în patrimoniul mănăstirii nu au prezentat nici un interes pentru devastatori, scăpând astfel nevătămate.

Profitând de faptul că Mănăstirea Văleni pierduse în 1821 mai toate actele originale prin care-și putea dovedi dreptul de proprietate, călugării de la Bisericani au încălcat din nou hotarul moșiei Dănești, pe care au alipit-o satului lor Troița, provocând astfel redeschiderea vechiului proces, început încă din secolul al XVII-lea. După 1848 urmează o lungă perioadă de regres în existența acestui așezământ: se reduc constant daniile domnești, scade numărul maicilor și numele Mănăstirii Văleni apare din ce în ce mai rar în documentele vremii și în viața spirituală a ținutului. În 1899, ultimele viețuitoare de aici s-au retras la Mănăstirea Văratic, vechiul așezământ monahal străbătând până în zilele noastre ca simplă biserică parohială.

pagina principală | sus  

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități