Home page
   Obiective turistice
Colecții sătești
Colecții mănăstirești


Masivul Ceahlău
Cheile Bicazului (harta)
Harta turistică


Zona Piatra-Neamț
Valea Bistriței
P. Neamț - Războieni
P. Neamț - Tg. Neamț
Zona Târgu Neamț
Zona Roman
P. Neamț - Tazlău



Biserica "Precista Mare" - Roman

Biserica "Precista Mare" - Roman


Biserica Precista Mare, RomanUn monument important, situat în imediata apropiere a Ansamblului Episcopal, este Biserica "Precista Mare". Ea face parte din categoria marilor ctitorii voievodale, fiind rodul evlaviei și strădaniilor Doamnei Ruxandra, văduva lui Alexandru Lăpușneanu, care a ridicat acest lăcaș de închinăciune în anul 1569, pe locul altuia mai vechi. Lucrările de construcție s-au desfășurat în prima parte a scurtei domnii a lui Bogdan Lăpușneanu (1568-1572) și nimeni n-a bănuit vreodată ce odisee avea de străbătut această biserică în frământata înfruntare a veacurilor.

Ruinată de vremuri și de vitregiile unor nefericite întâmplări din viața târgului în care se afla, ctitoria Lăpușnenilor a fost refăcută din temelii în 1753 de către episcopul Ioanichie cu sprijinul voievodului Constantin Racoviță, cel care a ocupat de două ori tronul Moldovei (1749-1753 și 1756-1757) și care, poposind la Roman în 1756, a dăruit bisericii 1275 lei "bani gata". Este de presupus că episcopul Ioanichie a reconstruit biserica pe vechile temelii, la proporțiile și în stilul celei originare, dar, din păcate, nici din această "variantă" nu s-a păstrat decât turnul-clopotniță cu o înălțime de 28 m și intrare boltită la parter.

După numai 43 de ani, edificiul a trebuit din nou reconstruit, cauza principală a acestei acțiuni constituind-o, foarte probabil, distrugerile suferite în timpul cutremurului din 26 septembrie 1781. Cea de-a doua rezidire a Mănăstirii "Precista Mare" a avut loc în anul 1787 și s-a desfășurat sub îndrumarea egumenului Gherasim Putneanul, care a consemnat acțiunea pe spatele pisaniei originare de la Ruxandra Doamna. Ceva mai târziu, în 1797, egumenul Vartolomei Putneanul, cu sprijinul financiar al lui Veniamin Costache - pe atunci episcop al Romanului - transformă bolnița Mănăstirii "Precista Mare" în "Ospitalul săracilor" asigurând zece paturi și un medic ce îndeplinea și atribuțiile de farmacist.

Afectată de cutremurele care s-au succedat la intervale foarte scurte (1795, 1802, 1803 și 1806) biserica a fost reconstruită pentru a treia oară "din temelie" între anii 1825-1826. Cutremurul din 14 noiembrie 1829 provoacă apoi alte stricăciuni și alte lucrări de reparații care s-au efectuat în anul 1834 la intervenția domnitorului Mihail Sturdza și a Mitropolitului Veniamin Costache, sub îngrijirea egumenului Macarie Baltag Basarabeanul. Abia refăcută în 1836, biserica este serios zguduită de un nou cutremur la 11 ianuarie 1838, impunându-se alte intervenții pentru repararea și consolidarea ei. De altfel, pisania așezată la intrarea în biserică după lucrările din 1838 cuprinde un neobișnuit bilanț al principalelor refaceri și restaurări survenite până la acea dată în existența acestui monument:

Această Sfântă biserică unde se prăznuiește Adormirea Precistei, întâi a fost zidită de Doamna Ruxandra, maică a lui Bogdan Voievod, la 1569. Al doilea s-au zidit de iznoavă de episcopul Ioanichie, cu ajutorul domnului Constantin Racoviță Voievod, la 1753, și s-au dat metoch Sfântului Spiridon din Iași. Al treilea s-au zidit din nou de arhimandritul Gherasim Putneanul, la 1787, care au făcut și începerea spitalului. Al patrulea iarăși stricându-se s-au zidit din nou de arhimandritul Gherasim Bucovineanul, care au mai sporit în spital zăci crevaturi, la 1826. Al cincilea fiind hrântuială de cutremurile urmate s-au stricat până la un locu și s-au zidit de egumenul Macarie Basarabeanul, cu ai săi bani, carele au mai sporit și douăzeci de crevaturi în spital, mijlocind și cumpărarea binalei pentru patruzeci crevaturi. Domnind Domnul Mihail Grigoriu Sturdza Voievod, iar mitropolit fiind preasf. Veniamin Costachi, 1838, oct. 21.

Dar lucrările de restaurare din 1838 nu au constituit punctul final în odiseea constructivă a Bisericii "Precista Mare". După refacerea acoperișului (în 1893) și executarea altor lucrări de întreținere, au urmat cutremurele din noiembrie 1940 și martie 1977, care au deschis răni adânci în zidăria monumentului. Au fost necesare noi lucrări de reparații și consolidare executate prin grija Episcopiei Romanului și menite să confere edificiului o rezistență sporită în viitor.

În aceste condiții, arhitectura bisericii s-a îndepărtat de forma sa originară, actuala construcție încadrându-se barocului târziu, specific epocii moderne. Doar bolta moldovenească ce susține turla masivă de deasupra naosului mai amintește de vechea ctitorie a Ruxandrei Doamna.

Edificiul de astăzi se caracterizează printr-un plan mixt, dreptunghiular la exterior și treflat în interior, cu absida altarului semicirculară și absidele laterale scobite în grosimea zidurilor. Cele patru încăperi (altar, naos, pronaos și pridvor) sunt bine delimitate prin pseudo-pilaștri cu capitele în retrageri succesive, care au un evident rol decorativ. La exterior decorația este tot atât de sobră și elegantă, alcătuită din șiruri de ocnițe la nivelul turlei și sub cornișă și cu delicate ancadramente cu motive florale și arce în acoladă la ferestre.

După atâtea refaceri și reparații este practic imposibil de reconstituit evoluția zugrăvelilor interioare ale bisericii, cu atât mai mult cu cât nu dispunem nici de informații documentare în acest sens. Se știe că în 1946 s-a realizat o pictură în ulei de către Constantin Negrescu din Roman, pictură din care s-au păstrat câteva fragmente, suficiente însă pentru a proba lipsa de unitate stilistică și de valoare artistică a acesteia. Astfel încât, în anul 1986, pictorul Dumitru Bănică din București și echipa pe care a condus-o au putut folosi toate spațiile interioare în realizarea actualelor zugrăveli ce se încadrează fără rezerve stilului neobizantin, și care mângâie ochiul prin cromatica vie dar nu stridentă și prin fireasca alcătuire a scenelor. Dintre acestea nu putem să nu menționăm cele opt compoziții concepute și realizate unitar, într-o viziune inedită, care se referă la principalele momente din istoria atât de furtunoasă a acestui lăcaș, evocând trecutele construcții și ctitorii care au contribuit la ridicarea lor.

Catapeteasma bisericii datează din prima jumătate a veacului al XIX-lea și este cât se poate de evident că sculptorii și pictorii care au executat-o au avut ca model iconostasul catedralei episcopale din Roman, operă din 1805 a lui Eustație Altini. Este o piesă de certă valoare artistică ce degajă o atmosferă de eleganță și sobrietate izvorâtă din rigoarea sculpturilor (de factură neoclasică) și vivacitatea ușor romantică a picturilor.

În apropierea bisericii atrage atenția silueta oarecum inedită a turnului-clopotniță, construit în 1753 din inițiativa episcopului Ioanichie. Reparat în 1816, când i s-au adăugat și cele patru contraforturi masive, turnul are o formă dreptunghiulară și două etaje, dominând zona înconjurătoare de la înălțimea celor 27 m ai săi.

Cu toate vicisitudinile care i-au marcat existența, Biserica "Adormirea Maicii Domnului" mai deține încă un important și valoros patrimoniu cultural-artistic provenind îndeosebi din secolele XVIII-XIX, ca urmare a unor donații și achiziții proprii. Remarcăm în primul rând grupul celor 40 de icoane praznicale pictate de zugravi anonimi în anii 1793-1794, la comanda egumenului Gherasim Putneanul. Ele constituie un fond artistic unitar din punct de vedere stilistic, ce se încadrează mai mult spiritului occidental, depărtându-se de ceea ce numim în mod obișnuit "concepția răsăriteană". Anterior acestei comenzi, mănăstirea achiziționase un important set de Minee în limba greacă, editate la Veneția între 1749-1762.

Tot din fondurile acestui așezământ s-au procurat și cele mai multe vase și obiecte de cult, marea majoritate realizate în Atelierul de argintărie G.C. Ropală, renumit în Roman la sfârșitul veacului al XIX-lea. Dar cele mai valoroase piese de acest gen provin din donațiile făcute la mijlocul secolului al XVIII-lea de către voievodul Constantin Racoviță, protector generos al Mănăstirii "Precista Mare". Lui i se datorează și candelabrul ce poartă stema unită a Moldovei și Țării Românești, însoțită de inscripția Noi, Constantin Mihail Racoviță Voievod, 1753.

pagina principală | sus  

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități