Biserica Schitului Bârcu-Goșmani (comuna Români) constituia un foarte reușit exemplar al arhitecturii populare religioase din această zonă, dar, despre care trebuie să vorbim la timpul trecut. Doborât de o puternică furtună, edificiul a fost desfăcut și conservat, pentru ca, după anul 1986, să fie reconstituit la proporții sporite și cu o arhitectură oarecum modificată în cimitirul Mănăstirii Bistrița.
Durată din bârne de stejar pe temelie de piatră, probabil la începutul secolului al XVIII-lea, biserica din satul Bârcu a fost refăcută în 1819, când i s-au adus și unele modificări la care apoi s-a renunțat. Făcea parte din categoria bisericilor cu plan cruciform, având sânurile laterale de forma unui trapez și absida altarului pentagonală. Acoperișul simplu, fără clopotniță, era rotunjit la extremitățile est și vest, iar cupola naosului se sprijinea pe consolele ieșite din pereții laterali.
Originalitatea și valoarea deosebită a acestui monument rezultă însă din ornamentația neobișnuit de variată a exteriorului, care etala un "repertoriu" foarte bogat de motive. Extremitățile de sub streașină ale căpriorilor erau profilate cu deosebită grijă și pricepere. Deasupra ferestrelor și peste soclul înalt se desfășurau împrejurul bisericii adevărate "frize" sculptate în grosimea lemnului. Friza superioară era alcătuită dintr-o frânghie răsucită, care suprapunea un brâu asemănător șirurilor de ocnițe ale bisericilor de piatră. Ornamentația soclului a fost și mai bogată, cuprinzând mai multe șiruri încrustate de motive geometrice sau floral-stilizate.
În orice caz, ornamentația bisericii de la Bârcu-Goșmani cuprindea mai multe elemente noi, care îmbogățeau fondul de motive deja cunoscut, relevând, o dată în plus, inepuizabilele resurse ale artei noastre populare.
|