Biserica Schitului Bârcu-Goşmani (comuna Români) constituia un foarte reuşit exemplar al arhitecturii populare religioase din această zonă, dar, despre care trebuie să vorbim la timpul trecut. Doborât de o puternică furtună, edificiul a fost desfăcut şi conservat, pentru ca, după anul 1986, să fie reconstituit la proporţii sporite şi cu o arhitectură oarecum modificată în cimitirul Mănăstirii Bistriţa.

Durată din bârne de stejar pe temelie de piatră, probabil la începutul secolului al XVIII-lea, biserica din satul Bârcu a fost refăcută în 1819, când i s-au adus şi unele modificări la care apoi s-a renunţat. Făcea parte din categoria bisericilor cu plan cruciform, având sânurile laterale de forma unui trapez şi absida altarului pentagonală. Acoperişul simplu, fără clopotniţă, era rotunjit la extremităţile est şi vest, iar cupola naosului se sprijinea pe consolele ieşite din pereţii laterali.

Originalitatea şi valoarea deosebită a acestui monument rezultă însă din ornamentaţia neobişnuit de variată a exteriorului, care etala un "repertoriu" foarte bogat de motive. Extremităţile de sub streaşină ale căpriorilor erau profilate cu deosebită grijă şi pricepere. Deasupra ferestrelor şi peste soclul înalt se desfăşurau împrejurul bisericii adevărate "frize" sculptate în grosimea lemnului. Friza superioară era alcătuită dintr-o frânghie răsucită, care suprapunea un brâu asemănător şirurilor de ocniţe ale bisericilor de piatră. Ornamentaţia soclului a fost şi mai bogată, cuprinzând mai multe şiruri încrustate de motive geometrice sau floral-stilizate.

În orice caz, ornamentaţia bisericii de la Bârcu-Goşmani cuprindea mai multe elemente noi, care îmbogăţeau fondul de motive deja cunoscut, relevând, o dată în plus, inepuizabilele resurse ale artei noastre populare.