Home page
   Obiective turistice
Colecții sătești
Colecții mănăstirești


Masivul Ceahlău
Cheile Bicazului (harta)
Harta turistică


Zona Piatra-Neamț
Valea Bistriței
P. Neamț - Războieni
P. Neamț - Tg. Neamț
Zona Târgu Neamț
Zona Roman
P. Neamț - Tazlău




Biserica Armenească - Roman

Biserica Armenească - Roman


În evul mediu, activitatea economică a Romanului a fost strâns legată și de existența unei numeroase comunități armene, ce și-a adus o importantă contribuție la stimularea comerțului și a producției meșteșugărești sau la facilitarea operațiunilor financiare. În acest sens, Nicolae Iorga conchidea că, în anul 1609, la Roman viețuiau mai mult de 500 de familii armene, cifră deloc neglijabilă dacă avem în vedere dimensiunile târgului și numărul locuitorilor săi la acel început de veac XVII.

Și cum era firesc, comunitatea armeană din Roman s-a străduit să-și asigure un lăcaș propriu de cult, preocupare ce s-ar fi manifestat încă din secolul al XVI-lea, dacă acordăm credit tradiției prin intermediul căreia ne-a parvenit informația cumpărării de la sași a unei bisericuțe de lemn în anul 1355. Dar, cum aceasta fie că s-a ruinat, fie că nu mai corespundea cerințelor unei comunități în continuă creștere, s-a impus ridicarea unei încăpătoare biserici de piatră, ceea ce s-a realizat în 1609, după cum rezultă din pisania originară tradusă de episcopul Melchisedec Ștefănescu:

Prin grația, milostivirea și voința lui Dumnezeu și prin alegerea totuputiritelui Dumnezeu și întru gloria Născutului de la Densulu, în aceste timpuri rele, alesu Dumnezeu unu omu bunu numitu Domnului Agopșa, care a ziditu acestu templu în numele Maicii Domnului, spre pomenirea numelui seu și a sociei sale Do'mnei Mughala și a părinteloru sei Domnului Vastanu și Dolvath și a fiiloru sei, Dom. Vastanu, Saco... și a Dom. Donigu și a ficeloru sale Melușa și Dolvath, la anului 1058 (după calendarul armean), septembrie (1609). Părintele Khaciaduru.

O altă inscripție de pe peretele nordic ne informează că edificiul actual este rezultatul unor lucrări mai recente, executate între anii 1863-1868 sub conducerea arhitectului bavarez Johan Brandel de Daggendorf. Atunci biserica a fost mărită și reînnoită pe baza unui proiect neoclasic, pe cheltuiala lui Donica Simionovici - proprietar al moșiei Simionești (Cordun) - și a lui Teodor Solomon, care avea moșie la Butnărești-Roman. Cu ocazia acestor lucrări s-a supraînălțat biserica, s-a construit pridvorul cu turnul-clopotniță, în care s-a montat un orologiu realizat în Austria, și s-au adăugat veșmântarul și proscomidiarul, apropiind-o de înfățișarea bisericii armenești din Iași, care fusese restaurată în 1803.

Așa cum arată în prezent, Biserica Armenească din Roman este un edificiu monumental care frapează prin aspectul insolit al fațadelor și care domină cu autoritate zona înconjurătoare. Ea are un plan cruciform, cu absidele laterale dreptunghiulare și absida altarului semicirculară, soclu masiv de piatră cioplită și suprafața exterioară prevăzută cu asize pe orizontal. Rozetele de piatră care împodobesc absidele laterale, ancadramentele celor 19 ferestre și cornișa profilată cu denticuli alungiți conferă construcției o notă sporită de frumusețe, iar cele două turle (de pe naos și pridvor) cu frizele lor sculptate în piatră asigură eleganță și zveltețe întregului edificiu.

Interiorul este de asemenea decorat cu profile și sculpturi în piatră ce trimit la arta orientală prin motivele lor de inspirație armeană, persană sau arabă, iar senzația de monumentalitate este întărită de amplitudinea bolților, sprijinite pe aceleași arce piezișe ce caracterizează bisericile moldovenești.

Pictura iconostasului și a icoanelor de pe pereții naosului și pronaosului reflectă influența artei armene și a fost realizată - foarte probabil - cu prilejul lucrărilor din 1863-1868, odată cu Pantocratorul și Cei patru Evangheliști care se află la baza turlei principale.

Deoarece comunitatea armeană din Roman nu mai număra decât câteva familii, iar biserica ce fusese părăsită începuse a intra în ruină, Episcopia a obținut în martie 1981 din partea Arhiepiscopiei Armene din București, cedarea edificiului ... în folosință provizorie pe termen nelimitat. Pe baza acestei înțelegeri s-au efectuat ample lucrări de restaurare, consolidare și amenajare, s-a adus mai în față iconostasul și s-a asigurat spațiul necesar altarului, adaptându-se biserica cerințelor cultului ortodox. Astfel că, în urma târnosirii din 15 august 1991, lăcașul a devenit biserică parohială inclusă în eparhia Episcopiei Romanului.

pagina principală | sus  

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități