Home page
   Obiective turistice
Colecții sătești
Colecții mănăstirești


Masivul Ceahlău
Cheile Bicazului (harta)
Harta turistică


Zona Piatra-Neamț
Valea Bistriței
P. Neamț - Războieni
P. Neamț - Tg. Neamț
Zona Târgu Neamț
Zona Roman
P. Neamț - Tazlău




Alte obiective din zona Târgu Neamț

Alte obiective din zona Târgu Neamț


Tot în zona orașului Târgu Neamț se află și alte monumente istorice și de arhitectură, răspândite pe o suprafață mai mare, în locuri mai greu accesibile și care rămân - de obicei - în afara principalelor itinerarii turistice.

BISERICA DE LEMN DIN GROȘI

Pe teritoriul comunei Brusturi-Drăgănești, către limita nordică a județului, merită menționată Biserica de lemn din Groși cu hramul "Sf. Voievozi". Ea a fost strămutată de la Mănăstirea Neamț în anul 1834 și are plan cruciform, făcând parte din categoria bisericilor cu turn-clopotniță deasupra pronaosului.

BISERICA DIN DAVIDENI (Com. ȚIBUCANI)

În satul Davideni din comuna Țibucani, Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" a fost ctitorită de Iordache Cantacuzino în anul 1774. Aceasta păstrează caracteristici constructive tipice veacului al XVIII-lea și un interesant iconostas executat în anul 1859.

Pe teritoriul aceleiași comune, într-un loc pitoresc înconjurat de dealuri împădurite, spătarul Iordache Cantacuzino Deleanu a ridicat biserică din bârne de stejar pe temelie de piatră, cu hramul "Maria Magdalena", pentru Schitul Țibucani.

Actul ctitoricesc s-a săvârșit în 1774 dar este posibil ca o mică obște de anahoreți veniți de la Mănăstirea Secu să fi viețuit în aceste locuri înainte de data respectivă.

După cum ne informează pisania de pe zidul turnului-clopotniță ce străjuiește intrarea, în 1859 boierul Aga Ioniță Botez a construit clopotnița și a restaurat biserica, înzestrând-o cu mai multe cărți și obiecte liturgice. Alte lucrări de restaurare și construcție (chilii, stăreție, arhondaric) au mai avut loc în 1935, cele mai recente încheindu-se în 1987.

Biserica are plan simplu, fără abside laterale, cu pridvor deschis, pronaos, naos și altar. Acoperișul este străpuns de trei turle nu prea înalte, iar bolțile de pe naos și altar se sprijină - ca și în cazul altor biserici de lemn - pe nervuri arcuite de brad. Pronaosul are un plafon drept, deasupra fiind o încăpere care se încheie spre est cu bolta naosului.

Ornamentația sculpturală și stilul icoanelor îndreptățesc concluzia că iconostasul datează din secolul al XVIII-lea, fiind probabil executat în 1774, odată cu biserica.

Pomelnicul Triptic al acestui așezământ și unele documente aflate la Mănăstirea Secu, relevă că în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și la începutul veacului trecut, Schitul Țibucani a constituit un puternic centru cultural-teologic, afirmându-se prin școala care a funcționat aici "în spirit Paisian" și prin unii dascăli de recunoscut prestigiu ca Teodosie și Ilarion.

BISERICA DE LEMN DIN TOPOLIȚA (Com. GRUMĂZEȘTI)

În satul Topolița din comuna Grumăzești, Biserica de lemn "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul" dăinuie ca mărturie a unei străvechi și înfloritoare vieți monahale în aceste locuri. Modestul lăcaș cu plan cruciform și acoperământul copleșit de mai multe turle care "gravitează" în jurul celei centrale, a constituit vreme îndelungată vatra de rugăciune a Mănăstirii Topolița, așezământ vestit și bogat, cu o numeroasă obște de maici.

Atestată documentar printr-un hrisov de întărire emis de Ieremia Movilă la 11 aprilie 1598, Mănăstirea Topolița exista fără îndoială anterior acestei date, ctitorul său fiind - după cum se deduce din informațiile existente - voievodul Petru Șchiopul. Aici s-au mutat, probabil pe la 1550, călugărițele de la vechea Mănăstire Boiștea, vatră monahală deja amintită într-un document din 6 iunie 1446, și tot de aici va pleca Maica Olimpiada cu maicile sale pentru a pune bazele Mănăstirii Văratic în 1781-1785.

După cum deducem dintr-un hrisov semnat de domnul Alexandru Ioan Mavrocordat, la 1 ianuarie 1786 obștea de călugărițe de la Mănăstirea Topolița era destul de numeroasă, biserica fiind refăcută în 1784. Dar extinderea continuă a satului și apropierea sa de mănăstire prevestea sfârșitul implacabil al acestui așezământ. Deznodământul s-a produs în 1790, când locțiitorul de mitropolit Ambrozie ... văzând că monastirea Topolița ... era în mijlocul satului ... au poruncit a să muta de acolo la Mănăstirea Văraticul, ce era mai deoparte și mai potrivită pentru asămine petrecere a vieții monahicești.

După stingerea vieții monahale de la Topolița, biserica a fost preluată de obștea satului care a reparat-o și a îngrijit-o, folosind-o ca biserică parohială.

CASA ARISTIDE CARADJA (Com. GRUMĂZEȘTI)

Tot la Grumăzești, de data aceasta în centrul comunei, se găsește Casa Aristide Caradja. Situată în mijlocul unui mic parc dendrologic, construcția are un singur nivel și prezintă o terasă largă în fața marelui salon din care se deschid intrările în celelalte încăperi. Aici a trăit și a studiat timp de mai mulți ani, mai ales după cel de-al doilea război mondial, cunoscutul entomolog Aristide Caradja (1861-1955), realizatorul unei colecții de lepidoptere de o mare valoare științifică, unică în lume, pe care a donat-o Muzeului "Grigore Antipa" din București.

BISERICA DIN PIPIRIG

Cam la jumătatea drumului dintre Târgu Neamț și Poiana Teiului, comuna Pipirig se desfășoară ca o punte de legătură între Valea Bistriței și zona Târgu Neamț. Aici venea adesea Ion Creangă la bunicul său David Creangă, întreaga comună păstrându-se până astăzi ca o fecundă vatră etno-folclorică, renumită pentru arhitectura de veche tradiție a caselor, pentru costumele populare, țesăturile și cusăturile de un specific inimitabil.

Fiind sat pe moșia Mănăstirii Neamț, Pipirigul a fost înzestrat cu un Paraclis în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, pe temelia căruia, în 1807, s-a ridicat Biserica "Sf. Nicolae". Construită din bârne pe temelie de piatră, biserica avea inițial forma de navă, fiind ulterior mărită prin adăugirea pronaosului și pridvorului, iar în 1936 i s-a aplicat și tencuială la exterior. Cele trei turle cilindrice de pe acoperiș, situate deasupra naosului și altarului, individualizează profilul monumentului dar dăunează proporționalității întregului ansamblu.
Biserica a fost nepictată până în anul 1990 când, odată cu obținerea avizelor favorabile de la Comisia Monumentelor Istorice, s-a realizat și acest lucru.

Colecția de obiecte bisericești adăpostită aici conține icoane de la 1776 și din secolul al XIX-lea, un sfânt chivot de la 1841, alte sfinte vase, precum și pomelnicele de la 1807 și nu numai, toate acestea fiind găsite în clopotniță.

pagina principală | sus  

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități