Home page
   Mănăstirea Tazlău
Istoricul mănăstirii
Imagini M-rea Tazlău

Pagina principală


Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Mănăstirea Tazlău

Mănăstirea Tazlău


Biserica Mănăstirii Tazlău Așezată la poalele Măgurii Tazlăului, într-o regiune de un pitoresc deosebit (accesul se face de pe DJ 156 A), Biserica "Nașterea Maicii Domnului" a Mănăstirii Tazlău se numără printre cele mai importante monumente ale județului Neamț.

Primul document care menționează despre această mănăstire este datat din 30 oct. 1458, când Ștefan cel Mare, la rugămintea egumenului Mănăstirii Bistrița, Eustatie, întarește hotarele braniștei acelei mănăstiri, care ajungea până la dealul "Pintenul", unde zice documentul: "..braniștea Mănăstirii Bistrița se împreună cu braniștea Mănăstirii Tazlău până la Răchitiș".

Este sigur că obștea monahală de la Tazlău s-a constituit înaintea construirii actualului edificiu, deoarece printr-un document din 1481, Ștefan cel Mare dăruiește Mănăstirii Tazlău două sate (Borlești și Dragomirești) din "Câmpul lui Dragoș". În plus, la locul numit "Sub Chetroaia" s-au descoperit în 1956 temeliile unei biserici mai vechi, care ar fi putut constitui primul lăcaș de închinăciune ridicat aici probabil la începutul secolului al XV-lea.

Biserica este înconjurată de o incintă cu ziduri de piatră, prevăzute cu metereze și contraforturi la exterior. Intrarea se arcuiește sub turnul-clopotniță, situat la răsărit, iar în interior, de-a lungul zidului sudic se mai păstrează substrucțiile monumentale ale casei Domnești, în timp ce pe laturile nord și vest s-au descoperit, cu prilejul recentelor cercetări arheologice, urmele fostelor chilii. Turnul-clopotniță este atribuit prin tradiție lui Petru Rareș, iar un alt turn, situat în colțul nord-vestic al incintei, se crede că ar aparține secolului XVIII-lea; din păcate - în ambele cazuri - nu există elemente constructive caracteristice care să permită o datare certă.

Lucrările la construcția bisericii cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" au început la 4 iulie 1496, construcția fiind încheiată la 8 noiembrie 1497, după cum se consemnează în pisania așezată în dreapta ușii de la intrare în pronaos.

Biserica "Nașterea Maicii Domnului" de la Tazlău este una dintre cele mai monumentale ctitorii ale lui Ștefan cel Mare. Ea are un plan triconc cu sânurile laterale rotunjite dar de mici dimensiuni în comparație cu absida alungită a altarului și contraforturi la pronaosul evidențiat printr-un decroș, la abside și în colțurile pridvorului adăugat la sfârșitul secolului al XVI-lea, în timpul Movileștilor. Decorația exterioară se bazează pe desfășurarea a două rânduri de ocnițe aflate sub cornișă și a unui rând de firide alungite care înconjoară biserica pe toată înălțimea fațadelor. La cele 9 firide ale absidei altarului corespund 16 ocnițe, la absidele laterale sunt câte 5 firide și 8 ocnițe, iar pereții pronaosului au 12 firide cu 26 ocnițe, pridvorul neavând decorație exterioară. Deși biserica a fost tencuită ulterior, cu prilejul ultimei restaurări s-a constatat că la împodobirea fațadelor s-a folosit și ceramică smălțuită - care era atât de frecventă în epoca lui Ștefan cel Mare - împreună cu un decor zugrăvit în culori vii, ce imită piatra de talie.

Turla de pe naos, cu forma ei poligonală și bazele-i stelate, adaugă monumentului grație și eleganță. Sistemul de boltire este cel întâlnit la majoritatea ctitoriilor lui Ștefan cel Mare, individualizându-se totuși prin elevația îndrăzneață a turlei. Portalul ogival de la intrarea în pronaos și chenarul ușii care asigură trecerea în naos sunt de asemenea caracteristice. Pridvorul din pronaos a fost adăugat de Alexandru Lăpușneanu. Ceea ce atrăgea atenția în mod deosebit era decorația ușii din pridvor - care se află în prezent la Muzeul de istorie din Piatra Neamț - și care poartă următoarea inscripție:

Această ușă a făcut-o și a împodobit-o călugărul Mihai, în zilele domnului nostru Io Eremia Movilă Voievod și sub egumenul chir Ghenadie al Mănăstirii Tazlău, în anul 7004, luna martie, 30 zile - Cozma maistru (1596).

Alcătuită din plăci de arin cu sculpturi florale de o rară frumusețe și cu o stemă a țării concepută în stil renascentist în partea superioară, această ușă rămâne una dintre cele mai reprezentative opere de artă din secolul al XVI-lea, dovadă a rafinamentului și a perfecțiunii la care se ajunsese în acest domeniu al artelor plastice.

Pictura bisericii a fost refăcută în 1859, dar sub tencuieli s-au mai descoperit fragmente din vechea zugrăveală al fresco în care predomină culoarea roșie și decorul ce amintește dispunera blocurilor de piatră din parament.

Pisania din dreapta ușii de intrare în pronaos ne informează că monumentul a fost zidit în anii 1496-1497:

Io Ștefan Voievod cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a înălțat acest hram întru numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și cinstitei ei Nașteri, ca să fie întru rugă sieși și doamnei sale Maria și a fiilor lui Alexandru și Bogdan; care a început a se zidi la anul 7004 (1496) luna lui iulie 4 și s-a săvârșit la anul 7005 (1497) iar al domniei lui al 41-lea curgător, luna noiembrie 8.

În 1514 mănăstirea a fost prădată de cetele secuiești ale pretendentului la tron, Trifăilă. Sfârșitul veacului al XVII-lea marchează sfârșitul epocii de prosperitate al Mănăstirii Tazlău, decăderea sa economică și spirituală fiind strâns legată de practica închinării mănăstirilor Moldovei către patriarhiile din Constantinopol și Ierusalim. Astfel, în 1711 Constantin Mavrocordat o va închina Muntelui Sinai.

În 1835 biserica Mănăstirii Tazlău este transformată în biserică parohială, servind cu prioritate nevoilor satului. Când domnitorii Grigore Alexandru Ghica și Barbu Știrbei au hotărât ca mănăstirile închinate să-și repare bisericile și celelalte clădiri din veniturile proprii, reparațiile făcute la Mănăstirea Tazlău în 1858-1859 au prilejuit noi speculații din partea egumenului de atunci, soldându-se, totodată, cu o serie de "inovații" constructive care au condus la îndepărtarea ctitoriei lui Ștefan cel Mare de forma sa originală. Dealtfel clopotnita este distrusă în 8 februarie 1879 de un incendiu, fiind însă ulterior readusa, în mare parte, la starea în care se afla.

Mistuitorul incendiu din februarie 1879 a marcat de fapt sfârșitul vieții mănăstirești la Tazlău. Monumentul a fost ulterior refăcut ca biserică parohială (statut obținut în anul 1894). Clopotnița distrusă de flăcări a fost refăcută în anul 1902 dar într-un stil influențat de arta rusească. Revenirea la statutul de mănăstire s-a săvârșit abia în 1990, când prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române este declarată mănăstire de monahi.

Se pare că la Tazlău a funcționat o veche școală de pisari și dieci, care transcriau diferite manuscrise pentru nevoile de cult și la care - în secolul al XIX-lea - erau primiți și unii copii din sat.

pagina principală | sus  

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități