Home page
   Mănăstirea Secu
Istoricul mănăstirii
Prezentarea mănăstirii
Patrimoniul
Imagini M-rea Secu

Pagina principală


Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Mănăstirea Secu

Pagina: 1 2 3 Pagina anterioarp pagina 3  

PATRIMONIUL MĂNĂSTIRII

Ca toate celelalte așezăminte monahale din țara noastră, Mănăstirea Secu a constituit - în îndelungata sa existență - și un important centru de cultură din care au izvodit numeroase creații de artă și spiritualitate românească. Deși nu s-au păstrat documente de epocă referitoare la activitatea cărturărească desfășurată aici, suntem îndreptățiți să credem - pe baza informațiilor indirecte - că aceasta s-a înfiripat încă de la constituirea Schitului Zosim, în cadrul căruia a funcționat o veche școală de slavonie, chiar din cea de-a doua jumătate a veacului al XVI-lea. La această școală a predat egumenul Dosoftei (care nu trebuie confundat cu viitorul mitropolit) și și-au făcut ucenicia, de-a lungul anilor, cărturari de seamă printre care s-au numărat Mitrofan - episcop al Romanului și Varlaam Moțoc - Mitropolit al Moldovei.

Fără îndoială că toți aceștia, ridicându-se în ierarhia bisericii moldave, nu au uitat școala din care au pornit, ajutând-o să-și continue activitatea și să se dezvolte. Mai mult chiar, Varlaam Moțoc - autorul Cărții românești de învățătură (1643), al celor Șapte Taine a Bisericii (1644) și a altor lucrări de referință din literatura noastră veche - se reîntoarce din 1653 la Mănăstirea Secu, unde își va afla sfârșitul la 19 decembrie 1657. Dacă mai adăugăm la toate acestea și faptul că de la Secu a pornit în viața bisericească Dosoftei Barila, vestit cărturar și mitropolit al Moldovei, creatorul Psaltirii în versuri (1673) și al Liturghierului (1679) și că printre ucenicii lui Varlaam s-au aflat mai mulți ierarhi, mari sprijinitori ai culturii, trebuie să conchidem că această școală s-a numărat printre cele mai fecunde din Moldova, cu un remarcabil rol în definirea și promovarea limbii române literare.

Se explică astfel și existența bogatei biblioteci de la Mănăstirea Secu, în depozitele căreia se păstrează - printre altele - 252 cărți românești de slujbă începând cu anul 1643 și alte 512 tipărite cu litere latine după anul 1861, precum și 190 de vechi lucrări slavone, 9 slavo-române și 60 de manuscrise realizate în secolele XV-XVIII, mai ales de către copiștii locali. Printre cărțile rare aflate aici se numără Cazania lui Varlaam tipărită la Iași în 1643, Îndreptarea legii (Pravila lui Matei Basarab) ieșită de sub teascurile de la Târgoviște în 1652, Evanghelia românească apărută la București în 1682, Evanghelia slavă editată la Moscova în 1760, Evangheliile slavone din 1763 și 1766, precum și marea Evanghelie moldovenească tipărită la Mănăstirea Neamț în 1821.

Dintre manuscrise nu pot trece neobservate Liturghia slavonă executată chiar de Mitropolitul Varlaam, Evanghelia copiată de Mitropolitul Ghedeon în 1664 pe când era monah la Secu, Everghetinos - o parte din lucrarea lui Paul Everghetinos, din secolul al XI-lea, tradusă de ieromonahul Clement de la Mănăstirea Neamț și scrisă la Secu de către duhovnicul Timotei.

În mod paradoxal, deși așezământul monahal de la Secu a avut mai mult de suferit de pe urma prădăciunilor și incendiilor, el și-a păstrat până astăzi cea mai mare parte din odoare și obiectele de cult, multe dintre acestea cu o deosebită valoare istorico-documentară și artistică.

În biserica ridicată de Nestor Ureche atrage atenția catapeteasma bogat împodobită, lucrată și zugrăvită de pictorul Vasile Gorgos din Botoșani în anul 1834. Cu totul remarcabile sunt cele patru icoane împărătești ale acesteia, îmbrăcate cu splendide ferecături de argint la mijlocul veacului al XIX-lea.

Tot în biserica mare, strana principală este ocupată de o superbă icoană a Maicii Domnului, cunoscută sub numele de Cipriota și a cărei "istorie" este tot atât de zbuciumată ca și cea a mănăstirii care o găzduiește. Ea a fost adusă din Cipru în anul 1647 de către voievodul Vasile Lupu și donată bisericii "Sf. Nicolae" din Cetatea Neamț. În 1718, când cetatea și biserica sunt distruse din ordinul turcilor, icoana este adusă la Mănăstirea Secu împreună cu alte odoare, fiind așezată mai întâi la Schitul Nifon, apoi în biserica din cimitir și abia în 1876 pe locul în care se află astăzi.

Colecția muzeală a Mănăstirii Secu

Colecția muzeală a Mănăstirii Secu este, fără îndoială, una dintre cele mai bogate și valoroase, reunind un mare număr de obiecte liturgice, icoane vechi și broderii, adevărate capodopere ale genurilor respective. Din acest remarcabil patrimoniu, ne rezumăm să atragem atenție asupra crucii îmbrăcate în argint și care datează din 1582, a celor două cădelnițe de argint aurit, a cățuilor cu decorațiuni în filigran, adverei realizate în fir de aur și argint și a celorlalte obiecte donate de ctitori la începutul secolului al XVII-lea.

O piesă deosebită, cu impresionante calități artistice, este Epitaful ornamentat cu perle și pietre prețioase, din inscripția căruia rezultă că a fost lucrat în anul 1608 de către monahia Filoteia din Constantinopol, sub îngrijirea lui Nestor Ureche și a soției sale Mitrofana. Se remarcă de asemenea Litierul de argint aurit, cu dense decorațiuni în filigran, dăruit mănăstirii în 1834 de către Sofronie Miclescu, pe atunci Episcop al Hușilor, creație ce pune în evidență nivelul înalt la care ajunsese arta prelucrării metalelor prețioase din Moldova primei jumătăți a secolului al XIX-lea.

pagina principală | sus  

Pagina: 1 2 3 Pagina anterioarp pagina 3  

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități