Home page
   Mănăstirea Neamț
Istoricul mănăstirii
Prezentarea mănăstirii
Patrimoniul
Împrejurimile mănăstirii
Imagini M-rea Neamț

Pagina principală


Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Mănăstirea Neamț

Pagina: 1 2 3 4 5 6 Pagina anterioară pagina 5 Pagina următoare

PATRIMONIUL (continuare)

Se poate spune, pe bună dreptate, că existența multiseculară a Mănăstirii Neamț se împletește cu existența țării și a poporului nostru. Dar această împletire nu trebuie înțeleasă unilateral, în sens strict istoric, fiindcă ea a fost și a rămas nu numai un simbol al credinței noastre strămoșești, ci și o nestinsă vatră de cultură românească, în arderea căreia timpul a plămădit mari valori ale spiritualității noastre naționale. Furtunile istoriei au obligat adesea pe monahii de la Neamț să ia calea bejeniei, să se ascundă prin codrii din jur ducând cu ei avuția obștei pentru a o feri de jefuitori. Așa se face că multe bunuri de preț au dispărut pentru totdeauna, iar altele s-au risipit, ajungând pe căi ocolite în diverse colecții particulare sau în cunoscute muzee și biblioteci din Europa. Se știe astăzi că mai multe valori care au aparținut Mănăstirii Neamț fac parte acum din fondurile unor instituții de cultură de mare prestigiu cum ar fi: Muzeul Rumianțev din Moscova, Biblioteca Bodleyana din Oxford, Biblioteca Centrală din Sankt Petersburg, Biblioteca de Stat din München etc., altele fiind incluse în tezaurul românesc transferat în Rusia în timpul primului război mondial.

Cu toate acestea, în Biserica "Înălțarea Domnului" sau în bisericile din jur, în biblioteca și în colecția muzeală a mănăstirii se mai păstrează un mare număr de obiecte care uimesc prin vechimea și prin calitățile lor artistice, adevărate nestemate ale patrimoniului nostru național.

Maica DomnuluiNe referim, în primul rând, la acea icoană de mari proporții, pictată pe ambele fețe, care domină naosul ctitoriei lui Ștefan cel Mare, icoană "făcătoare de minuni", cu obârșii acheiropoite, nefiind "săvârșită de mâna omului". Dinspre naos ne întâmpină chipul Maicii Domnului cu Pruncul pe brațul stâng, iar spre altar se află portretul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, stând lângă un scaun cu balaurul sub picioare.
Deși icoana este protejată de o superbă ferecătură din argint aurit cu pietre multicolore executată în anii 1844-1845, suprafețele descoperite reușesc să pună în evidență trăsăturile ferme și severe ale vechilor picturi bizantine, din care emană - în toată nemărginirea lor - puterea și înțelegerea divină. Coloritul sobru, întunecat de patina vremii, sporește nota de noblețe a figurilor și învăluie totul într-o măreție austeră, ca o aură pe care numai sufletul o poate percepe.

Maica Domnului - I. ProtcencuAtmosfera de mister ce se degajă în jurul acestei lucrări este întreținută și de aventuroasa ei istorie, o veritabilă odisee în care certitudinile se împletesc cu legenda și fabuloasa memorie a tradiției. Se consideră că, prin anul 665, Gherman - viitor Patriarh de Constantinopol între 715 și 730 - ar fi făcut un lung pelerinaj la Locurile Sfinte, ajungând în Lidia, patria Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Aici, find profund impresionat de chipul Maicii Domnului pictat pe o coloană, în prima jumătate a secolului I d.H., a plătit realizarea unei copii care să poarte și chipul Sfântului Gheorghe. Gherman a adus această icoană cu două fețe la Constantinopol, dar, după 730, când au început luptele iconoclaste, ea a fost adăpostită la Roma timp de mai bine de un veac. Abia în vremea Patriarhului Metodie I (843-847) este readusă la Constantinopol unde va rămâne până la începutul sec. al XV-lea, când este dăruită lui Alexandru cel Bun.

Nu ne vom opri asupra disputei științifice care vizează data exactă a intrării icoanei în Moldova: 1401-1402 sau 1424-1425? Important este că voievodul Moldovei a primit-o în dar din partea împăratului bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (se pare că, totuși, în 1424), fiind așezată în biserica Mirăuți din Suceava, catedrala mitropolitană a vremii. Se mai știe că Ștefan, fiul lui Alexandru cel Bun, care a moștenit această valoroasă creație a artei bizantine, a sfârșit tragic fiind decapitat la 13 iulie 1447 și înmormântat trei zile mai târziu la Mănăstirea Neamț. Este mai mult ca sigur că icoana tămăduitoare, pomenită în literatura de specialitate sub denumirile de Lidianca, Nemțeanca sau Închinătoarea a ajuns la Mănăstirea Neamț prin dania acestui nefericit fiu al lui Alexandru cel Bun, dacă nu în 1433-1435 atunci în 1445-1447, perioade în care a domnit singur.

Catapeteasma din Paraclisul Cetății NeamțÎn muzeul mănăstirii (înființat în anul 1916) se păstrează o altă piesă de mare interes: catapeteasma din Paraclisul Cetății Neamț, adusă în 1962 de la biserica parohială din comuna Vânători. Ea reunește un mare număr de icoane dispuse în patru registre, într-un cadru de lemn sculptat cu motive florale și acoperit cu vopsele de culoare închisă, pe un strat de ipsos. Bogăția câmpurilor aurite și expresivitatea portretelor conferă acestei creații o fastuozitate discretă, invitând totodată la profundă meditație. Autorul, care semnează cu numele Maler Baraschi, nu aparține în nici un caz grupului de zugravi populari locali și nici tradiționalelor curente bizantine, fiind influențat mai degrabă de arta barocă central-europeană.

Aceste caracteristici motivează în bună măsură și lipsa de consens a cercetătorilor în ceea ce privește datarea iconostasului. După unii, ea constituie cel mai vechi monument de artă sculpturală religioasă din Moldova, aparținând secolului XV-lea, în timp ce alții o plasează în anul 1643. În ceea ce ne privește, considerăm că trăsăturile stilistice ale picturii conduc spre secolul al XVII-lea, ceea ce nu diminuează cu nimic din frumusețea și valoarea acestei capodopere medievale.

Dintre celelalte componente ale patrimoniului Mănăstirii Neamț, rețin atenția în mod deosebit "nebedernița" din 1665 și "epitaful" din 1821 cu scena Punerii în Mormânt, crucile sculptate în lemn de măslin sau chiparos, cu superbe învelitori din metal prețios filigranat, potirul din argint aurit a cărui cupă este susținută de un înger și fastuoasele ferecături ale Evangheliilor din 1759 și 1821, câteva icoane pictate de N. Grigorescu (dintre care se remarcă unica icoană pictată pe metal, în 1857, de către acesta), un Panaghiar din sec. al XVIII-lea, un Omofor ce a aparținut episcopului Pahomie al Romanului (1706 -1714).

Un alt punct interesant este gropnița, care păstrează și astăzi 540 de cranii și oseminte ale călugărilor viețuitori în mănăstire (până la jumătatea secolului al XX-lea, monahii, la 7 ani după trecerea în neființă, se deshumau, se spălau osemintele și se așezau frumos în gropniță).

pagina principală | sus  

Pagina: 1 2 3 4 5 6 Pagina anterioară pagina 5 Pagina următoare

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități