Home page
   Mănăstirea Neamț
Istoricul mănăstirii
Prezentarea mănăstirii
Patrimoniul
Împrejurimile mănăstirii
Imagini M-rea Neamț

Pagina principală


Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Mănăstirea Neamț

Pagina: 1 2 3 4 5 6 Pagina anterioară pagina 3 Pagina următoare

PREZENTAREA MĂNĂSTIRII NEAMȚ (continuare)

În orice caz, cel ce a gândit și a construit această nestemată a arhitecturii noastre medievale a dovedit nu numai geniu constructiv ci și artistic, decorația plastică a fațadelor constituind un exemplu de înalt rafinament, obținut cu mijloace comune, puțin costisitoare, dar care câștigă în distincție prin dispunerea lor spațială. Partea superioară a construcției este împodobită cu două rânduri de ocnițe cu dimensiuni diferite, dar bine conturate cu ajutorul cărămizilor obișnuite, iar suprafețele absidelor sunt acoperite de firide alungite care coboară până la soclu, având arcele și pilaștrii din cărămidă smălțuită. Sub profilele de piatră ale cornișei sunt dispuse cinci rânduri de cărămizi, după care urmează o splendidă friză alcătuită din trei rânduri de discuri smălțuite, colorate alternativ în galben și verde și completate de romburi și triunghiuri în aceleași culori.

Cele două șiruri de ocnițe la care ne-am referit sunt separate prin trei rânduri de cărămizi smălțuite și un rând de discuri și triunghiuri, iar alte cinci șiruri de cărămizi (dintre care trei smălțuite) delimitează porțiunea superioară a zidăriei de cărămidă, separând-o de cea inferioară, executată din piatră. Se realizează astfel nu numai o fragmentare a suprafețelor care subliniază proporționalitatea edificiului, ci și o uimitoare îmbinare de linii și culori ce te încântă și te copleșește în egală măsură.

Biserica "Înălțarea Domnului" de la Mănăstirea Neamț constituie, totodată, și o importantă necropolă în care și-au aflat odihna veșnică un mare număr de voievozi și demnitari, vlădici, episcopi și stareți, oameni care au osârdit cu spor în istoria și în spiritualitatea românească. Dintre mormintele care au ajuns până în zilele noastre ne rezumăm să amintim pe cel al voievodului Ștefan al II-lea, asasinat și depus aici în 1447, pe cel al lui Micotă, pârcălab de Cetatea Neamț decedat în 1495, al lui Calinic Miclescu, fost Primat al Bisericii Ortodoxe Române între 1875-1886, ale foștilor episcopi de Roman, Pavel, Teofil și Ioanichie.

Aghiazmatorul, actualmente transformat în librărieAghiazmatorul, cu acoperământul bulbat, construit în anii 1836-1847 și pictat în perioada 1974-1977 de Teodor Varahil-Moraru, dar mai ales turnul-clopotniță cu patru etaje sub care se arcuiește intrarea în incintă, creează de la început o puternică impresie de monumentalitate. Incinta mănăstirii e alcătuită dintr-un patrulater continuu de chilii și construcții anexe cu etaj, pe latura de est fiind amplasată cu ocazia ultimelor restaurări Biserica "Sf. Gheorghe". În colțul nord-estic se ridică Pirgul, turn octogonal refăcut în 1754, iar spre latura nordică a incintei admirăm silueta maiestoasă a bisericii lui Ștefan cel Mare.

Intrarea în acest sfânt lăcaș este situată pe latura de vest al edificiului, iar pisania care o străjuiește, redactată în limba slavonă, bine conservată, ne informează cu privire la ctitor și la anul zidirii:

Doamne Iisuse Hristoase, primește acest hram care s-a zidit cu ajutorul Tău întru slava sfintei și slăvitei de la pământ la cer a Ta și Tu stăpâne acoperă-ne cu mila Ta de acum și până în veac. Io Ștefan Voievod a binevoit și a început și a zidit acest hram pentru rugăciunea sa și a Doamnei sale Maria și a fiului său Bogdan și a celorlalți fii ai săi și s-a sfârșit în anul 7005 iar al domniei sale anul patruzeci și cel dintâi curgător, luna lui noimbrie în 14 (1497).

Corpul treflat al bisericii este alungit prin introducerea gropniței ca încăpere distinctă între naos și pronaos. Pridvorul, socotit multă vreme un adaos ulterior, s-a dovedit parte integrantă a monumentului și, ca vechime, este primul în Moldova. Prin restaurările din 1954-1961 turla a fost adusă la forma sa inițială, alcătuind un singur element vertical din vârf până la soclu, încadrat de celelalte părți ale clădirii, acoperite separat.

Sistemul de boltire poate fi considerat ca o sinteză a procedeelor constructive specific moldovenești. Bolta pronaosului cu cele două calote sferice, cu arcele sale sprijinite pe șase pilaștri alcătuiți din colonete subțiri, dar mai ales bolta naosului cu dimensiunile sale monumentale, impresionează prin multitudinea și, în același timp, prin rigurozitatea funcțională a elementelor componente. Bolta naosului este dominată de turla Pantocratorului, închisă cu o calotă sferică la partea superioară. Înaltul tambur cilindric al turlei este sprijinit pe patru arce așezate oblic peste cele patru arce mari inferioare scoase în consolă. Din cauza lungimii naosului, acestea din urmă sunt dublate spre est și vest de un al doilea rând de arce mari.

Cercetările efectuate până în prezent au impus concluzia că, spre sfârșitul domniei lui Ștefan cel Mare, biserica "Înălțarea Domnului" a Mănăstirii Neamț a fost împodobită cu picturi. Operațiunea pare să nu se fi încheiat în perioada amintită, continuând și finalizându-se prin grija lui Petru Rareș. Mai precis, marea majoritate a celor care s-au preocupat de această problemă au conchis că pictura din altarul, naosul și gropniță aparține epocii lui Ștefan cel Mare, în timp ce pronaosul și pridvorul au primit podoaba picturii în vremea în care a domnit fiul Răreșoaei.

Din păcate, veacurile, incendiile și momentele de grea cumpănă prin care a trecut Mănăstirea Neamț au pricinuit deteriorarea zugrăvelilor, impunând intervenții ulterioare pentru reliefarea formelor și împrospătarea culorilor. O asemenea acțiune a avut loc în jurul anului 1830, după înlăturarea peretelui dintre gropniță și naos, când Vasile Chițăscul și Vasile Suliman, doi zugravi suceveni, au renovat altarul, pridvorul și pronaosul, procedând la refacerea unor picturi vechi, la întărirea și retușarea altora, adăugându-se un strat nou de culoare peste culoarea cea dintâi. S-a mai intervenit apoi după incendiul din 1862, când s-a încercat curățirea și reînnoirea zugrăvelilor din altar și naos, puternic înnegrite de fum.

Au mai rămas, totuși, unele compoziții și portrete în forma lor originară, nefiind afectate de refacerile veacului trecut. Ne referim, în primul rând, la unele picturi din naos (Judecarea lui Iisus de către marii preoți, Judecarea lui Iisus de către Pilat, Plângerea mironosițelor), din gropniță (Deisis din nișa mormântului lui Ștefan al II-lea), din pronaos sau din pridvor, care constituie creații de mare valoare istorică și artistică, pe deplin reprezentative epocii căreia îi aparțin. Deși culorile nu mai au strălucirea și prospețimea începuturilor, iar formele se estompează sub patina vremii, aceste zugrăveli reușesc să pună în evidență acea sinteză dintre tușa gravă a canoanelor picturii bizantine și libertatea imaginativă a spiritului popular, care conferă originalitate și perenitate tuturor creațiilor din această perioadă de adevărat prerenascentism moldav.

Că este așa, o dovedesc și fragmentele de pictură exterioară ce s-au păstrat pe suprafețele a 11 ocnițe mari și 17 mici de pe fațada sudică a bisericii. Sunt portrete de îngeri, prooroci, apostoli și ierarhi realizate în prima jumătate a secolului al XVI-lea și care împodobeau, probabil, cele două șiruri de ocnițe din registrul superior al construcției, sporind nota de echilibru și eleganță a acesteia.

Acest tezaur de artă plastică medievală este întregit de pictura existentă în gangul clopotniței lui Alexandru cel Bun. Desfășurată pe o lungime de aproximativ 8 m chiar la intrarea în incintă, această frescă poate trece neobservată, deși este considerată ca fiind una dintre cele mai interesante și valoroase creații ale genului, precursoare a acelor "tratate de filosofie în culori" pe care le etalează exterioarele vestitelor mănăstiri ale Bucovinei.

Interior biserica Mănăstirii NeamțRealizată în secolul al XV-lea, zugrăveala la care ne referim a suferit și ea - de-a lungul veacurilor - unele intervenții și retușări, cele mai consistente fiind datorate, după cât se pare, acelorași Chițăscul și Suliman care au "îndreptat" pe la 1830 și unele picturi din interiorul bisericii. Valoarea ei a rămas totuși nealterată și rezidă atât din caracterul ei istorico-documentar, cât și din conținutul filosofico-religios exprimat cu mijloace artistice dintre cele mai sugestive.

Unele scene și detalii de costum ne introduc în atmosfera specifică secolului al XV-lea, oferindu-ne până și forma originară a Bisericii "Înălțarea Domnului". Alte segmente ale zugrăvelii aduc în prim-plan monumente și personaje din Vechiul și Noul Testament, dar ceea ce considerăm că este absolut inedit și demn de remarcat în "narațiunea" întregului ansamblu plastic este "prezentarea" prin imagini a romanului religios Varlaam și Ioasaf pe care N. Cartojan îl considera ... cel mai renumit și mai bun roman spiritual al evului mediu, creație care a circulat în limba slavonă și la Mănăstirea Neamț, încă din secolele XIV-XV.

Nu este cazul să facem referiri la rolul și influența acestui roman în mediul monahal de la Neamț sau să prezentăm în detaliu cele 32 de tablouri ce rememorează principalele momente din pilduitoarea existență a celor doi asceți. Dar nu putem să nu amintim că Varlaam și Ioasaf constituie în epoca respectivă un mijloc important în întreținerea unității în jurul unui voievod-simbol cum a fost Ștefan cel Mare. De altfel, viteazul voievod apare alături de Ioasaf într-unul din tablouri, conferind compoziției plastice de la Mănăstirea Neamț multiple semnificații politico-sociale și un plus de valoare istorico-documentară.

În turnul-clopotniță se află Paraclisul "Bunavestire", amenajat în anii 1818-1823 prin grija Mitropolitului Veniamin Costache. Vechea încăpere a clopotelor a fost transformată în altar, iar absidele naosului au fost scobite în grosimea zidurilor. Deteriorat în urma incendiului din noimbrie 1862, Paraclisul a constituit obiectul unor ample lucrări de restaurare prin grija starețului Timotei, sfințirea săvârșindu-se la 13 septembrie 1873 de către Mitropolotul Calinic Miclescu.
Cu ocazia restaurărilor din 1953-1961, sub dușumeaua acestui paraclis s-a descoperit o icoană al fresco, Înălțarea Domnului, care inițial se afla la exteriorul zidului, în partea de vest a construcției din secolul al XVI-lea.

Pe latura nordică a incintei, la etajul clădirii care s-a ridicat în 1809 pe cheltuiala Mitropolitului Veniamin Costache, s-a amenajat pentru obște Paraclisul "Adormirea Maicii Domnului". Distrus și el de incendiul din 1862, a fost refăcut în 1873, locul său fiind marcat astăzi printr-o mică turlă oarbă, de formă octogonală. Foarte interesantă din punct de vedere artistic este catapeteasma acestui paraclis, ale cărei icoane au fost zugrăvite de ierodiaconul Claudie de la Mănăstirea Neamț și diaconul Manolache din satul Drăgănești.

Pe la sfârșitul anului 1540, voievodul Alexandru Cornea a construit o trapeză și o cuhne de piatră pe locul primei biserici de la Mănăstirea Neamț. Ruinându-se, ... acea cuhne s-a părăsit de ședere de geaba, iar mai apoi grijind-o și bine tencuind-o și închipuind-o ca un paraclis ... și au mers părinții întru această mănăstire și au cerut voie și blagoslovenie ca să sfințească acest Paraclis. Iară Mitropolitul dându-le Antimis, le-au dat voie să slujească acolo, zicându-le să puie praznuirea pe numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Catapeteasma bisericiiSe pare că Paraclisul "Sf. Gheorghe" a fost amenajat în perioada 1720-1730, fiind apoi reparat în 1794, când încă mai trăia starețul Paisie Velicicovschi. Actuala biserică a fost construită de starețul Dometian în 1826, în stil neoclasic, fiind apoi supusă mai multor lucrări de restaurare în anii 1862-1865 (când edificiul a fost supraînălțat și s-au adăugat cele trei turle), precum și în 1902 și 1931. În timpul lucrărilor din 1953-1961, Biserica "Sf. Gheorghe" a fost desfăcută și reconstruită între chiliile de pe latura estică a incintei, pentru a pune mai bine în valoare biserica lui Ștefan cel Mare. Catapeteasma a fost zugrăvită în 1798 de Talasie monahul, iar pictura interioară, realizată în culori vii de către Nicolae Stoica și elevii săi Nicolae Gavrilea și Vasile Buzuloi, datează din 1966.

pagina principală | sus  

Pagina: 1 2 3 4 5 6 Pagina anterioară pagina 3 Pagina următoare

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități