Home page
   M-rea Buhalnița
Istoricul mănăstirii
Prezentare
Imagini M-rea Buhalnița

Pagina principală


Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Mănăstirea Buhalnița

Pagina: 1 2   pagina 1 Pagina următoare

Mănăstirea Buhalnița


ISTORICUL MĂNĂSTIRII BUHALNIȚA

Mănăstirea BuhalnițaTrecând de Bicaz, șoseaua (DN 15) se desfășoară dintr-o serpentină în alta și, după ce urcă pintenul de deasupra "golfului" Potoci, se avântă spre Buhalnița, localitate aflată la 50 km de Piatra-Neamț. Un roi de case acoperă terasa mai înaltă a Bistriței și coastele din jur, iar pe fundalul acestui decor mirific se profilează silueta zveltă și strălucitor de albă a strămutatei biserici a fostei Mănăstirii Buhalnița, având hramul "Intrarea în Biserică".

Pomenită vreme îndelungată sub numele de Mănăstirea Hangu, biserica de pe moșia cu acest nume este ctitorită de Miron Barnovschi Voievod așa după cum el însuși mărturisește în așezământul din 25 martie 1627:

... Început-am a zidi și am făcut biserica aceasta... care iaste în partea apusului depărtet și întru deosebită pustie, în locul ce se cheamă Hangul. Și această urmare și facere am pus domnia mea a fi nerășuită în veci întru a noastră din nou zidită mănăstire de mai sus numită Hangul.

Nu este exclus ca biserica lui Miron Barnovschi să fi fost zidită pe locul unui schit de lemn suficient de modest pentru a nu mai lăsa nici o urmă după aceea. În orice caz însă, nu poate fi vorba de o așezare călugărească mai trainică înainte de secolul al XVII-lea, deoarece investigațiile arheologice făcute în incinta mănăstirii înainte de formarea lacului de acumulare au dovedit cu certitudine inexistența unor vestigii anterioare acestui secol. De altfel, se pare că biserica de la Buhalnița a fost zidită pe moșia vechiului schit Poienile, ctitorie a lui Gheorghe Movilă (identificată cu biserica din fostul sat Boura-Fârțâgi).

În 1627 se pare că Miron Barnovschi dăruiește mănăstirii și o berărie, fiind prima berărie din ținutul Neamțului. După 1627, Miron Barnovschi, Vasile Lupu și alți voievozi ai țării, înzestrează "Mănăstirea Hangu" cu întinse moșii, mori și heleșteie. Ctitoria lui Miron Barnovschi își va spori necontenit avutul și va deveni astfel un puternic rival pentru boierii Cantacuzini, stăpâni ai moșiei Hangu, care-și revendică unele sate cedate mănăstirii printr-un schimb făcut cu Miron Barnovschi. Aceste disensiuni dintre călugării de la Buhalnița și Cantacuzini vor provoca un lung șir de procese, începând din 1653 și până la jumătatea secolului XIX.

În anul 1715, în timp ce patriarhul Chir Samuil din Alexandria se afla în Moldova, voievodul Nicolae Mavrocordat închină Patriarhiei Mănăstirea Buhalnița cu tot venitul ei. De la această dată începe o grea perioadă în existența obștei monahale de la Buhalnița, ca o consecință a practicării sistemului de arendare a egumeniei. Conducerea mănăstirii era încredințată - prin licitație - aceluia care oferea un "embatic" anual mai mare. Egumenul Daniil, de exemplu, rânduit în 1814 pe o perioadă de 15 ani, se angaja să plătească Patriarhiei din Alexandria un embatic anual de 5.000 lei în primii 3 ani și 7.000 lei în anii următori, să nu facă nici o datorie care ar putea să greveze veniturile mănăstirii și să lase Patriarhiei întreaga-i avere. Dintr-un alt document rezultă că în 1834, Atanasie Sevastin a oferit Patriarhiei un venit anual de 25.000 lei pentru a fi confirmat ca egumen al acestei mănăstiri.

Din păcate, în numeroase cazuri, egumenul-arendaș nu se ocupa direct de valorificarea moșiilor mănăstirii, apelând - pe baza aceluiași sistem - la o serie de intermediari dornici să obțină profituri cât mai mari de pe moșiile arendate. De aici o serie de abuzuri și încălcări care apăsau asupra celor care lucrau efectiv pământul, dar care influențau negativ și viața obștii călugărești. Plângerile țăranilor și călugărilor nu găseau nici un ecou nici chiar în fața domnului țării, care în fapt nu putea interveni fără mari riscuri în treburile mănăstirilor închinate.

Prin secularizarea din 1863 mănăstirea este transformată în biserică parohială, iar în 1865, în unele chilii începe să funcționeze o școală primară unde copiii se familiarizau chiar de la primele lecții cu alfabetul latin. După 1900, această școală se va muta într-un nou local, vechile construcții din incinta mănăstirii aflându-se într-un avansat stadiu de degradare. Abia în 1958, când începe strămutarea masivă a satelor din zona lacului de acumulare al hidrocentralei de la Bicaz-Stejaru, biserica fostei Mănăstiri Buhalnița este demolată cu grijă și reconstituită întocmai pe locul actual.

pagina principală | sus  

Pagina: 1 2   pagina 1 Pagina următoare

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități