Home page
   Mănăstirea Bistrița
Istoricul mănăstirii
Prezentare
Patrimoniu
Imagini M-rea Bistrița

Pagina principală


Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Mănăstirea Bistrița

Pagina: 1 2 3 4 5 Pagina anterioară pagina 4 Pagina următoare

PREZENTAREA MĂNĂSTIRII (continuare)

Cu prilejul săpăturilor arheologice s-au descoperit în colțul nord-vestic al incintei, aproape de clopotniță, ruinele unei alte clădiri de piatră, cu dimensiunile de 12 x 14 m. Se consideră că aceasta ar fi fost o nouă casă domnească ridicată de Ștefan cel Mare în 1498, atunci când a zidit și turnul-clopotniță, reședință ce a funcționat o vreme în paralel cu cea a lui Alexandru cel Bun. Ce l-a determinat pe Ștefan cel Mare să realizeze această construcție este dificil de explicat. A fost afectată vechea casă voievodală în timpul campaniei lui Mahomed II din vara anului 1476 și viteazul domn a preferat să ridice o nouă construcție? Sau a considerat că spațiul existent nu mai satisface nevoile unui anturaj în continuă creștere și a mai adăugat acest nou edificiu care avea legătură directă cu paraclisul din turnul-clopotniță? Și în ce împrejurări a fost abandonată această nouă casă voievodală? Iată întrebări ce așteaptă răspuns prin cercetări viitoare.

De cealaltă parte a laturii vestice a incintei, în colțul sud-vestic și în imediata apropiere a turnului de intrare, s-a păstrat o clădire de piatră din secolul al XVI-lea, intrată în tradiție sub numele de Școala Domnească. Ea s-a zidit tot cu prilejul lucrărilor de reînnoire inițiate de Petru Rareș și a găzduit o fecundă școală de dieci, copiști, cântăreți și preoți la care predau cunoscuți călugări-cărturari. Școala a funcționat până în veacul trecut, când au apărut școlile parohiale și când unica încăpere existentă aici a fost compartimentată în chilii. Restaurată în 1983-1984, vechea "Școală Domnească" de la Bistrița a fost transformată astăzi în muzeu și impresionează vizitatorul prin monumentalitatea și originalitatea plafonului, susținut de bârne masive de brad care s-au conservat surprinzător de bine și care constituie un ansamblu constructiv puțin obișnuit.

Alături de Slatina, biserica de la Bistrița constituie cea mai mare și impunătoare ctitorie a lui Alexandru Lăpușneanu. Ca plan și dimensiuni se apropie foarte mult de Probota lui Petru Rareș, având între naos și pronaos încăperea gropniței și o singură turlă deasupra încăperii principale. Absidele laterale, ca și cea a altarului, au formă poligonală, cu câte cinci și respectiv nouă fețe, acoperite cu firide alungite. Câte o pereche de puternice contraforturi sprijină colțurile fațadei vestice, arcul transversal al pronaosului și segmentele din dreapta și din stânga absidelor laterale, un singur contrafort aflându-se în axul altarului.

Două șiruri de ocnițe în care s-au descoperit recent fresce originare din secolul al XVI-lea atenuează monotonia fațadelor de un alb imaculat. Tot recent a fost descoperită pe zidul vestic icoana de început a hramului ("Adormirea Maicii Domnului") aflată într-o bună stare de conservare. Senzația de amplitudine și eleganță pe care o degajă edificiul este întregită de turla octogonală ce se sprijină pe trei baze stelate suprapuse și este împodobită cu șiruri de ocnițe și firide alungite cu arc dublu. Același efect se obține și prin ornamentația ferestrelor din pronaos și pridvor, care și-au păstrat forma lor inițială: profil înalt, alungit, câmpul de lumină divizat printr-un menou median, timpanele cu muluri ramificate, dispuse după specificul unui gotic târziu.

Pridvorul are două uși de acces situate la sud și la nord, încadrate de chenare identice în formă de arc turtit, ca o acoladă abia pronunțată. Intrarea utilizată este cea sudică, deasupra căreia se află stema Moldovei feudale și inscripția votivă originară. Pridvorul este boltit după sistemul moldovenesc cu două calote sferice sprijinite pe arce în consolă și arce piezișe cu pandantivi. Lângă zidul nordic e așezată piatra de mormânt a Mitropolitului Atanasie, care a decedat la 13 iulie 1632, în aceeași încăpere aflând loc de veșnică odihnă și episcopii Metodie și Simeon, răposați înaintea mitropolitului, în 1504 și respectiv 1564.

Portalul monumental de la intrarea în pronaos este asemănător celui de la intrarea principală a bisericii "Sfântul Ioan" din Piatra-Neamț: o succesiune de muluri ieșite din baze bogat ornamentate, care se întretaie în arc frânt, suprafața timpanului fiind acoperită cu loburi gotice dispuse treflat sau în rozetă. Aceleași calote sferice le întâlnim și în sistemul de boltire al pronaosului, cu deosebirea că pentru sprijinirea lor se folosesc aici și arcele suprapuse iar calotele sunt separate de un arc transversal de zid, susținut de doi pilaștri de piatră.

Spre sud-est se află mormântul lui Ivașcu Golescu, mare vornic din Țara Românească, pretendent la tronul lui Petru Cercel, mort în pribegie la 20 decembrie 1584, în timp ce venea în Moldova la chemarea lui Petru Șchiopul. La nord-est se află mormântul atribuit cronicarului Grigore Ureche, mormânt pregătit pentru tatăl său, Nestor Ureche, după cum rezultă din inscripția de pe lespede: Această groapă s-a gătit și făcut din porunca dumisale Ureche Nestor, marele vornic al Țării de Jos. Cum Nestor Ureche a fost înmormântat în ctitoria sa de la Secu și cum Grigore Ureche a folosit pentru elaborarea cronicii sale Pomelnicul și Letopisețul scrise la Bistrița, este de presupus că osemintele deshumate aici în 1932 reprezintă resturile omenești ale marelui nostru cronicar, așezat pentru veșnică odihnă în 1647.

Ușa de trecere în camera mormintelor are un chenar simplu de piatră fără baze ornamentate, împodobit doar cu două baghete din care se desfac ramuri secundare la colțuri. Gropnița, boltită cu un semicilindru transversal, adăpostește cele mai importante morminte, constituind necropola domnească. Într-o nișă nordică, sub o lespede artistic lucrată, se află mormântul Doamnei Ana (Neacșa), prima soție a lui Alexandru cel Bun, mormânt îngrijit de Ștefan cel Mare, după cum rezultă din inscripția pietrei funerare:

Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, am înfrumusețat acest mormânt doamnei Ana, doamna lui Alexandru Voievod, mama lui Ilie Voievod, care s-a strămutat la veșnicele lăcașe în anul 6926 (1418), luna noiembrie, 2 în timpul egumenului popa Gigorie.

Probabil că tot astfel a procedat Ștefan cel Mare și cu mormântul lui Alexandru cel Bun identificat lângă cel al soției sale prin sondajul arheologic din 1932. Din păcate, mormântul a fost deranjat fie de lucrările din timpul lui Alexandru Lăpușneanu, fie după aceea, aflându-se doar resturi din mantia și din coșciugul voievodului.

În afara acestor morminte, necropola domnească de la Bistrița mai cuprinde - pe latura sa de miazăzi - groapa lui Alexăndrel, primul dintre fiii lui Ștefan cel Mare, depus aici în 1494 și lespedea frumos împodobită a Doamnei Maria, soția lui Ștefan Lăcustă, care a trecut în lumea celor drepți la 31 iulie 1542. Mai trebuie amintit că în timpul ultimelor cercetări arheologice s-a mai găsit un mormânt arhieresc, ce se presupune a fi al lui Iosif Mușat, primul mitropolit al bisericii autocefale a Moldovei, rudă apropiată a lui Alexandru cel Bun.

Trecerea în naos se face printr-o ușă cu ancadrament de piatră asemănător cu cel precedent, însă ramificațiile baghetelor se dublează, iar triunghiurile din colțurile superioare sunt ornate cu mici încrustații unghiulare. Greutatea turlei de pe naos este preluată de arce piezișe și pandantivi ce alcătuiesc sistemul de boltire specific moldovenesc. Ferestrele mici din axul absidelor filtrează lumina din acest spațiu, creând o atmosferă de împăcare și reculegere, accentuată și mai mult de prezența icoanei Sfintei Ana.

pagina principală | sus  

Pagina: 1 2 3 4 5 Pagina anterioară pagina 4 Pagina următoare

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități