Home page
   M-rea Bisericani
Istoricul mănăstirii
Prezentare

Pagina principală


Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Mănăstirea Bisericani

Pagina: 1 2 Pagina anterioară pagina 2  

PREZENTARE

Intrarea în biserică se află pe latura de sud, printr-un portal de piatră sculptată ce reproduce cunoscutul motiv al baghetelor încrucișate atât pe montanți cât și pe lintel. Același motiv reapare și la chenarul de piatră al celor două ferestre ale turnului: una amplasată asimetric pe fațada sudică, cealaltă în axul peretelui de apus.

Turnul-clopotniță este o construcție masivă, căreia i s-a redus din înălțime cu prilejul lucrărilor din 1786. În exterior, sânurile laterale ale bisericii au formă dreptunghiulară, pe cel sudic fiind amplasat un cadran solar de piatră. Absida altarului - de formă pentagonală - are două ferestre mari care înlocuiesc obișnuita fereastră în ax, ca la Socola și "Sf. Gheorghe" din Iași. Pe latura de miazănoapte, unde alunecările de teren constituie un permanent pericol, s-a construit un zid de sprijin care acoperă absida nordică și tot corpul bisericii. Tot pe această latură, până la colțul nord-vestic al incintei, se înșiră cinci contraforturi masive, două dintre ele sprijinind zidul dublu al bisericii. În afara acestora, nu mai întâlnim decât un singur contrafort, în colțul sud-vestic al turnului.
Întreaga construcție degajă o atmosferă de echilibru și austeritate. Doar șirul de ocnițe aflat sub cornișă și eleganța turlei de deasupra naosului mai nuanțează suprafețele exterioare, altfel monotone.

În interior, dacă exceptăm pronaosul adăugat în 1637, nu putem distinge decât o singură încăpere, divizată în trei travei cu ajutorul a două arce transversale. Traveea mediană, care include absidele laterale dând spațiului o formă ovoidală, preia descărcarea sistemului de boltire cu arce suprapuse și pandantivi, deasupra căruia se înalță o turlă zveltă, în contradicție cu masivitatea restului construcției. Învelitoarea este realizată din șiță în trei ape și marchează printr-o lucarnă oarbă tainița. Naosul are câte două ferestre pe fațadele de nord și de sud (caracteristică proprie secolului al XVIII-lea), iar în peretele vestic se află ușile scărilor ce duc în turn și la tainița de sub acoperiș.

Biserica nu are zugrăveală decât pe calotă și pandantivii bolților. În schimb, catapeteasma - executată probabil cu prilejul lucrărilor din 1786 - este de o rară frumusețe. Ornamentația bogată, de o vivacitate cromatică ieșită din comun, contrastează cu sobrietatea icoanelor zugrăvite pe fonduri mate, de o discreție care impune. Între registrele cu icoane s-au cruțat benzi libere în care s-au pictat mănunchiuri miniaturale de trandafiri, după modelul desenelor populare.

În același spirit s-au realizat și ușile împărătești, remarcabile prin sculptura densă de arabesc a suprafețelor dinspre naos. Lucrate din scânduri mari de stejar, ușile diaconești se mențin pe aceleași coordonate stilistice, însă decorația sculpturală este mai aerisit spațiată, întărind expresivitatea picturilor din zonele centrale.

Prima jumătate a secolului al XIX-lea marchează o nouă și ultimă etapă constructivă în ansamblul Mănăstirii Bisericani. Atunci se ridică toate chiliile din piatră și cărămidă, se construiește stăreția și, probabil, paraclisul din colțul sud-estic.

După 1863, când așezamântul monahal de la Bisericani pierde cele mai importante surse de venituri, tezaurul se risipește, clădirile se ruinează iar numărul călugărilor scade rapid. Pe la 1880 pleacă ultimii călugări și întregul complex de construcții va fi abandonat. Abia în 1885 se amenajează sumar un penitenciar, dar după o scurtă perioadă de funcționare clădirile sunt iarăși părăsite, până în 1905 când au fost preluate de "Societatea pentru profilaxia tuberculozei" și transformate în sanatoriu. De atunci s-au succedat mai multe etape de amenajări, modificări și construcții, datorită cărora este destul de greu de reconstituit vechea configurație a complexului mănăstiresc.

Ansamblul sanatorial mai păstrează totuși - în afara bisericii - și alte elemente al căror aspect monumental poate constitui un prețios indiciu în aprecierea configurației și posibilităților fostei mănăstiri. Turnul cel mare din colțul sud-vestic, deși a fost fragmentat pe orizontală cu prilejul consolidărilor din 1990, impresionează și astăzi prin grosimea zidurilor, prin prezența contraforturilor exterioare și, în general, printr-o masivitate proprie unor asemenea construcții. La nord-vest și la sud-est, turnurile rotunde au fost parțial sau integral încorporate noului ansamblu, dar modificările efectuate n-au putut elimina unele trăsături specifice secolului al XVII-lea, pe care le întâlnim și la "Palatul Cnejilor" de la Ceahlău. În sfârșit, fragmentul de zid care se mai păstrează între turnul nord-vestic și clopotniță pune în evidență rezistența deosebită a incintei care se construise în jurul bisericii încă din secolul al XVII-lea.

Fosta capelă a mănăstirii rămâne însă cea mai interesantă dintre vechile părți componente păstrate până astăzi. Împărțită în două printr-un planșeu de etajare, poate fi apreciată ca o construcție destul de înaltă și de masivă, realizată într-un spirit arhitectural puțin amalgamat. Portalul de la intrare e susținut de doi pilaștri angajați, iar interiorul în formă de navă este acoperit de o calotă sferică sprijinită pe patru arce care se îmbină în consolă. Altarul, boltit în sfert de sferă, este delimitat printr-un arc ce se descarcă în zidurile exterioare și de care este ancorat iconostasul. În orice caz, proporțiile și eleganța acestui paraclis atestă bogăția și însemnătatea la care ajunsese Mănăstirea Bisericani în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea.

pagina principală | sus  

Pagina: 1 2 Pagina anterioară pagina 2  

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități