Home page
   Mănăstirea Agapia
Istoricul mănăstirii
Prezentare
Patrimoniu
Imagini M-rea Agapia

Pagina principală


Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Mănăstirea Agapia

Pagina: 1 2 3 4 Pagina anterioară pagina 4  

PATRIMONIUL MĂNĂSTIRII AGAPIA

După cum se cunoaște, valoarea deosebită și faima Mănăstirii Agapia își are obârșia în acea minunată pictură executată în anii 1858-1861 de către Nicolae Grigorescu. Deși avea numai 20 de ani când a început să zugrăvească interiorul bisericii de la Agapia, "Meșterul Nicu" încheie aici în mod strălucit o întreagă etapă din activitatea sa artistică, lăsând posterității o adevărată capodoperă a picturii religioase din secolul al XIX-lea, în fața căreia istoricul și criticul de artă George Oprescu se extaziază remarcând pe bună dreptate:

Ce minunată impresie de plenitudine, de bogăție de forme și de culori, de inventivitate și de just echilibru în contopirea reminescențelor clasice cu viziunea proprie. În pictura noastră din secolul al XIX-lea, nimeni înainte de el nu fusese în stare să dea o atât de strălucită probă de maturitate și aceasta la o vârstă când cei mai mulți artiști se găsesc încă la primele lor începuturi.

Într-adevăr, lucrând în stil neoclasic, Nicolae Grigorescu aduce totuși o serie de elemente novatoare izvorâte din propria concepție despre artă, din realitățile locale, dar și din marile opere ale titanilor Renașterii: Rafael, Leonardo Da Vinci, Tizian etc.

În icoanele din catapeteasmă, dar mai ales în portretele și compozițiile murale, domină un puternic suflu de realism și de viață, de autenticitate și de mișcare, pe care numai temperamentul și geniul acestui mare artist îl puteau ridica până la calitatea de atribut al valorii perene. Îngerul părăsindu-l pe Tobie, inspirată din Rembrandt și pictată în partea superioară a zidului dintre pridvor și pronaos, Punerea în Mormânt a Mântuitorului, executată după Tizian pe arcul dintre pronaos și naos, Cina cea de taină din catapeteasmă, Sfânta Treime din bolta pronaosului, Ruga în Grădina Ghetsimani, Iisus ducându-și Crucea spre Golgota, Ieremia plângând ruinele Ierusalimului sunt doar câteva dintre numeroasele zugrăveli de la Agapia care uimesc prin expresivitatea lor și care apar constant în enumerarea celor mai valoroase lucrări realizate în arta noastră plastică din secolul trecut. Pe zidurile de nord și de sud ale naosului, în apropierea absidelor laterale, Nicolae Grigorescu a zugrăvit două portrete de mari proporții, cele ale Sfinților Teodor și Eustațiu, sfinți militari - unul roman și celălalt dac - simboluri vii și cu o mare forță sugestivă, ale obârșiei poporului nostru. Considerăm însă că nici o compoziție nu reușește să pună în evidență geniul și gândirea artistică a lui Nicolae Grigorescu așa cum o face Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, o scenă monumentală ce domină peretele sudic al pronaosului. Este o compoziție de mari proporții la care pictorul a fost nevoit să construiască o arhitectură specifică scenei. Această scenă cu multe personaje, impresionează prin plasticitatea expresiilor și caracterul distins al multor personaje, precum și abundența de lumină și transparența mediului aerian, care-i dă acestei scene un efect artistic excepțional - Ciucanu Eustochia. Pictura lui Nicolae Grigorescu constituie, fără îndoială, o neprețuită podoabă a mănăstirii și nu este nici o exagerare în cuvintele lui Mihail Kogălniceanu care aprecia că ... prin bogăția compoziției, adevărul și vivacitatea coloritului lor, tablourile de la Agapia formează pentru Moldova o adevărată galerie de pictură, care va atrage întotdeauna admirația românilor și stima străinului cunoscător care ar călători prin acele îndepărtate locuri.

Referindu-se la momentul sfințirii și la valoarea picturii de la Agapia, Alexandru Vlahuță scria și el: După trei ani, Agapia în sărbătoare își sfințea podoaba de care cu drept cuvânt se putea mândri. Din câte biserici avem în țară nici una nu închide o așa de aleasă comoară artistică, atâta bogăție de viață cerească, exprimată așa de frumos, așa de curat și cu atâta putere... Parcă nu mai este de mână omenească ! Așa se minunau maicile clătinând din cap. Acolo rămâne un muzeu și o școală de pictură bisericească.

Vizitată adesea de mai toți corifeii artei și culturii românești, care veneau aici ca la un adevărat sălaș al Muzelor, Mănăstirea Agapia mai păstrează, în pofida sbuciumatei sale istorii, un valoros patrimoniu cultural-artistic. Broderii de o rară frumusețe și numeroase covoare executate în atelierele mănăstirii, icoane aparținând "școlii" de la Văleni-Piatra Neamț sau realizate de Nicolae Grigorescu în timpul șederii sale la Agapia, manuscrise, cărți vechi și obiecte de cult care, pe lângă valoarea lor intrinsecă etalează și deosebite calități artistice, alcătuiesc un adevărat tezaur ce poate fi admirat în Muzeul mănăstirii, muzeu constituit în 1927 din inițiativa profesorului și istoricului de artă I.D. Ștefănescu (ginerele lui Alexandru Vlahuță), a cărui arhivă și corespondență s-a păstrat de asemenea la Agapia, aflându-se astăzi la Arhivele Statului din Piatra Neamț.

Din cele 29 de lucrări originale ce poartă semnătura lui Nicolae Grigorescu se detașează icoana de probă pe baza căreia pictorul a obținut contractul de zugrăvire a mănăstirii, cea a Maicii Domnului, inspirată după Madona Sixtină a lui Rafael, portretul Mitropolitului Sofronie Miclescu și compoziția Iisus pe Golgota, dăruită stareței Tavefta Ursache în semn de omagiu. Tot aici se păstrează trei registre complete dintr-o catapeteasmă din secolul al XVII-lea care au aparținut vechii biserici de la Agapia din Deal, o icoană din 1603 cu Iisus Pantocrator, operă a Mitropolitului Anastasie Crimca, trei icoane ce provin din prima catapeteasmă a Bisericii "Sf. Voievozi" și alte șase icoane cu rame aurite, din secolul al XVIII-lea, aduse din paraclisul Mănăstirii Bisericani.

Dintre celelalte obiecte aflate în patrimoniul mănăstirii rețin atenția cele patru Evanghelii tipărite la Mănăstirea Neamț în 1821 și îmbrăcate în superbe ferecături de argint aurit, Evanghelia dăruită în 1813 de Patriarhul Hrisant al Ierusalimului, Panaghiarul de argint aurit din 1514 pe care Alexandru Lăpușneanu l-a dăruit Mănăstirii Pângărați și crucea îmbrăcată în argint aurit, cu o bucată din sfântul Lemn al Crucii Mântuitorului, dăruită în secolul trecut de Patriarhul Chiril al Ierusalimului.

O lucrare foarte veche și de mare valoare artistică este icoana Maicii Domnului aflată în strana din biserica mare, considerată a face parte din categoria celebrelor icoane de la mănăstirea Bistrița și Neamț. După cât se cunoaște, această icoană ar fi fost dăruită Mănăstirii Boiștea de către ctitorul acesteia, ieromonahul Macarie Bou, către sfârșitul secolului al XIV-lea. La începutul veacului al XVII-lea, când Mănăstirea Boiștea se desființează, icoana este adusă la Mănăstirea Topolița și de aici la Mănăstirea Gârcina, în timpul domniei lui Ieremia Movilă. În 1803, când călugărițele de la Gârcina au venit la Agapia, printre bunurile transferate aici s-a numărat și icoana Maicii Domnului, dovadă a valorii ei deosebite. Icoana a fost repictată în secolul al XVI-lea, dar după 1970 ea a fost restaurată, aducându-se la lumină vechea pictură care, ...este de o monumentalitate remarcabilă, amintind măreția și eleganța unui monument de arhitectură bizantină - Zidaru Gheorghe. Greu de spus cât adevăr este în tradiția care afirmă că este o icoană de procesiune din secolul al VII-lea, fiind purtată pe zidurile Constantinopolului când acesta a fost asediat de perși în 626, dar ceea ce este sigur este faptul că lucrarea aparține epocii de aur a artei bizantine și constituie o piesă de mare valoare artistică și istorică.

De la Agapia se poate ajunge la schitul Sihla, distanța de parcurs fiind de 8 km.

pagina principală | sus  

Pagina: 1 2 3 4 Pagina anterioară pagina 4  

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități