Home page
   Mănăstirea Agapia
Istoricul mănăstirii
Prezentare
Patrimoniu
Imagini M-rea Agapia

Pagina principală


Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Mănăstirea Agapia

Pagina: 1 2 3 4 Pagina anterioară pagina 3 Pagina următoare

PREZENTAREA MĂNĂSTIRII

Biserica "Sf. Voievozi" ridicată de Hatmanul Gavriil prezintă multe asemănări cu bisericile construite în timpul domniei lui Vasile Lupu și mai ales cu "Trei Ierarhi", fără a avea însă proporțiile și decorația exterioară a acesteia.

Edificiul are plan triconc și este construit pe temelie de piatră brută, cu ziduri de o grosime impresionantă. Absidele au formă semicirculară, cele laterale fiind îmbrăcate la exterior în rezaliteMănăstirea Agapia dreptunghiulare. În 1858-1862 s-au adăugat proscomidiarul, diaconiconul și un nou pridvor, cel vechi fiind integrat pronaosului. Acoperișul simplu, cu o înclinație redusă, este străpuns deasupra naosului de o turlă zveltă cu baza octogonală, ca la Galata și Trei Ierarhi.

Fațadele de un alb strălucitor poartă pecetea stilului neoclasic, frumoși pilaștri de factură corintică încadrând ferestrele și ușile sau susținând arcade oarbe cu arhivolte bogat ornamentate, în spațiile cu o suprafață mai mare. Peretele vestic, delimitat longitudinal de aceiași pilaștri corintici, este acoperit în partea superioară de un fronton cu mici arcaturi, sub care se află o fereastră rozetă ce însuflețește întreaga suprafață. Ferestrele - mult lărgite - au chenare de fontă cu decorații de aceeași factură neoclasică, iar deasupra ușii de intrare se află icoana hramului (Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil) pictată de Nicolae Grigorescu. Rezistența zidurilor este sporită de trei contraforturi, doi în dreptul naosului, și care sprijină pereții de nord și de sud, și unul mai mic în axul absidei altarului. Cu toate acestea, în ultimii ani au apărut fisuri în diferite zone ale edificiului, care au impus realizarea unor costisitoare și complicate lucrări de consolidare finalizate de curând.

În interior, pronaosul - care înglobează și vechiul pridvor - este acoperit cu două calote sferice despărțite de un arc ce se află în axul longitudinal al bisericii și de o a treia calotă susținută de patru arce înguste. Zidul care separa pridvorul originar de pronaos a fost înlăturat și înlocuit cu trei arce care se sprijină pe două rânduri de coloane dorice. În schimb, zidul dintre pronaos și naos - desființat și el - a fost înlocuit cu un singur arc, principala încăpere a bisericii prezentând sistemul de boltire specific moldovenesc, cu arce piezișe și arce dublouri care susțin turla. Patru rânduri de arce etajate reduc spațiul dintre naos și absida altarului și permit fixarea iconostasului, sculptat și pictat cu prilejul lucrărilor din 1858-1862.

În 1975 s-au descoperit în pereții laterali ai bisericii, cam în zona arcului ce desparte pronaosul de naos, nișele a două morminte, cu ancadramente din piatră sculptată, unde se presupune că ar fi fost depuse rămășițele pământești ale ctitorilor. În aceeași zonă, dar în axul bisericii, s-a descoperit un alt mormânt, probabil al Saftei, fiica Hatmanului Gavriil, ceea ce conduce la concluzia că, inițial, biserica a avut și o gropniță bine delimitată, desființată și ea în timpul lucrărilor începute în 1858.

Mănăstirea Agapia - curtea interioarăCtitorii de la Agapia au înconjurat biserica mare cu un puternic zid de incintă care atinge și doi metri grosime, în interiorul căruia se desfășoară, pe două nivele, chiliile boltite, cu masive arce de susținere. Intrarea este adăpostită de turnul-clopotniță, căruia i s-a adăugat o nouă cameră a clopotelor în 1858, iar etajul incintei se prezintă ca o prispă continuă cu arcade elegante și coloane de lemn dispuse în linie.

Pe latura sudică, în corpul de chilii al stăreției, s-a sfințit la 31 august 1847 Paraclisul cu hramul Nașterea Maicii Domnului, ctitorie a Mitropolitului Veniamin Costache și a surorii acestuia, schimonahia Elisabeta Costache, fostă stareță după 1803, când maicile au luat locul puținilor călugări ce rămăseseră la Agapia. După incendiul din 1903, Paraclisul a fost refăcut pe cheltuiala prințesei Raluca Sturza și a fost adusă aici vechea catapeteasmă cu picturi din secolul al XVIII-lea a Paraclisului "Sf. Gheorghe" de la Mănăstirea Bisericani. În sfârșit, după alte lucrări de reînnoire executate în anii 1968-1969, interiorul Paraclisului a fost împodobit cu pictura în frescă a profesorului Neculai Stoica.

În afara incintei, dar în imediata apropiere a acesteia, se află Biserica "Adormirea Maicii Domnului" (cu al doilea hram "Sfânta Varvara"), construită se pare în secolul al XVIII-lea și refăcută în 1854 de vornicul Iordache Miclescu și de surorile sale, monahiile Epraxia și Agapia Miclescu.

În partea de nord a mănăstirii, în cimitirul acesteia, se păstrează Biserica de lemn "Sf. Ioan Bogoslovul", considerată - prin tradiție - ca fiind cea dintâi biserică de la Agapia din Vale, ridicată pe locul unui schit mai vechi, existent aici înainte de anul 1600. Arsă în 1821, biserica a fost refăcută în timpul domniei lui Ioan Sandu Sturdza (1822-1828), apoi reparată de către stareța Elisabeta Cerchez în 1883, când s-a amenajat și osuarul de la subsol. Reînnoit în 1977, edificiul a fost pictat în interior de ierodiaconul Vartolomeu Florea de la Mănăstirea Sihăstria. Dar ceea ce particularizează această biserică este prezența a două iconostase de mare valoare istorico-artistică: unul montat pe arcul altarului, datând din secolul al XVIII-lea, și un altul aflat în pridvor, mult mai vechi, opera unui zugrav necunoscut.

Casa memorială Al. VlahuțăÎn jurul ctitoriei lui Gavriil Hatmanul s-au construit de-a lungul anilor și aproximativ 320 de case ce alcătuiesc satul mănăstiresc. Multe dintre acestea, construite în cel mai curat stil popular și având o vechime de 150-200 de ani, au o deosebită valoare artistică, istorică și memorialistică, aparținând unor monahi care au jucat un rol important în viața mănăstirii sau au servit ca loc de odihnă și reculegere unor ilustre personalități ale vieții noastre cultural-artistice și social-politice. Printre acestea se numără și casa care a aparținut scriitorului Alexandru Vlahuță, casă în care venea adesea Nicolae Grigorescu și care a fost organizată ca muzeu memorial în anul 1966.

În 1995 au început ample lucrări de restaurare a acestui monument istoric, ele fiind finalizate la începutul anului 2009. Cu această ocazie au fost descoperite numeroase deficiențe majore, structurale, la nivelul construcției. Astfel, s-a constatat că biserica mănăstirii nu avea temelie, fiind ridicată direct pe pământ. La turnurile bisericii s-au descoperit unele porțiuni la care din lipsă de cărămizi s-a folosit lemnul ca material de construcție.
O mare atenție a fost acordată picturilor murale originare aparținând lui Nicolae Grigorescu, acestea fiind supuse și ele unei opere de refacere și recondiționare.
Finalizarea acestor lucrări s-a reușit redarea în circuitul turistic și ecumenic a unui monument deosebit de important pentru cultura românească și europeană.

pagina principală | sus  

Pagina: 1 2 3 4 Pagina anterioară pagina 3 Pagina următoare

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități