Home page
   Mănăstirea Agapia
Istoricul mănăstirii
Prezentare
Patrimoniu
Imagini M-rea Agapia

Pagina principală


Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Mănăstirea Agapia

Pagina: 1 2 3 4 Pagina anterioară pagina 2 Pagina următoare

ISTORICUL MĂNĂSTIRII (continuare)

Ctitoria lui Petru Șchiopul de la Agapia din Deal s-a ruinat și ea și a fost nevoie ca în 1680, Anastasia Doamna, soția lui Gheorghe Duca Vodă, să ridice o nouă biserică, adăugând și hramul "Schimbarea la Față a Domnului" (6 august), alte chilii și o nouă trapeză. Reparată în anii 1716 și 1793, biserica a rezistat până în 1821 când e mistuită de flăcările care au însoțit retragerea eteristă.

Zece ani mai târziu, în 1831, totul a fost refăcut prin stăruința și pe cheltuiala schimonahiei Sevastia Munteanca, ajutată de Mitropolitul Veniamin Costache, pentru ca în 1890 și această biserică să fie închisă, având mari crăpături în ziduri. Din 1891 slujbele s-au oficiat într-un mic paraclis cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului", care a ars și el la 31 decembrie 1934. După numai un an, în 1935, s-a ridicat un alt lăcaș prin contribuția obștii mănăstirești și a profesorului I.D. Ștefănescu, pictura în frescă a acestuia fiind realizată în 1963 de către Teodor Varahil Moraru și George Buburuzan.

În sfârșit, în anii 1991-1992 s-a "scris" ultimul capitol în istoria atât de zbuciumată a edificiilor de la Agapia din Deal: construcția din 1935 a fost și ea demolată și s-a ridicat o nouă biserică de lemn, lipsită de trecut dar și de virtuți arhitecturale deosebite.

După 1600, un număr tot mai mare de călugări s-au strămutat de la Agapia Veche la Agapia din Vale, rolul noii vetre isihaste crescând vertiginos. Biserica de lemn construită inițial aici a devenit în curând neîncăpătoare și s-a pus tot mai acut problema construirii unui nou lăcaș capabil să găzduiască un număr mai mare de monahi și să preia întreaga obște de la Agapia din Deal, unde mai rămăseseră doar câțiva schivnici bătrâni, dornici să se roage în deplină izolare.
Demersurile făcute de monahii de la Agapia la curtea domnească de la Iași au găsit ascultare la Hatmanul Gavriil, fratele voievodului Vasile Lupu, și soția sa Liliana, care s-au hotărât să ridice o nouă biserică pe cheltuiala lor și să o înzestreze cu cele trebuincioase. Pentru aceasta ei au apelat la serviciile renumitului arhitect Enache Ctisi, născut și crescut la Constantinopol, cel care în 1625 a refăcut din temelie biserica "Uspenia" (Sfântul Sava) din Iași, și care, în cei 27 de ani petrecuți în Moldova, a ridicat cele mai importante edificii ale vremii.

Construcția bisericii mari de la Agapia, care a păstrat hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", a început la 16 octombrie 1642 și s-a încheiat la 3 septembrie 1644, așa cum se menționează în pisania păstrată pe fațada sudică, deasupra intrării:

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Iată eu robul lui Dumnezeu, Gavriil Hatman cu Cneaghina Liliana, făcut-am și am zidit această Mănăstire Agapia din nou zidită, în zilele blagocestivului și de Hristos iubitorului Domnului nostru Ioan Vasile Lupu Voievod. Și s-a început zidirea în anul 7150 (1642) octombrie 16 zile și s-au săvârșit la anul 7152 (1644) septembrie în 3 zile și s-au sfințit în anul 7155 (1647) septembrie 12.

În cei trei ani care au trecut de la zidire până la sfințirea bisericii, ctitorii au construit și careul de chilii care însoțesc zidul de incintă, împreună cu turnul-clopotniță de pe latura de răsărit, care impresionează prin masivitatea și trăinicia zidurilor sale din piatră și granit. Totodată, Gavriil Hatmanul și soția sa, copiii acestora - Domnița Safta și Radu Stolnicul - și însuși voievodul Vasile Lupu au înzestrat mănăstirea cu mai multe moșii, mari sume de bani, cărți de cult, broderii și numeroase odoare sfinte. Așa după cum rezultă din Sfântul Antimis care se păstrează la Mănăstirea Secu, slujba de sfințire a avut loc la 12 septembrie 1647, fiind oficiată de Mitropolitul Varlaam Moțoc, în prezența voievodului Vasile Lupu, a ctitorilor și a celor mai reprezentative figuri ale cinului boieresc și ale clerului din Moldova.

Averilor pe care le adunase Agapia Veche li s-au adăugat în secolele XVII și XVIII multe alte moșii, sate, vii, iazuri, mori, prăvălii și sălașe de țigani robi, consemnate în numeroasele hrisoave, urice și ispisoace care s-au păstrat, ca și în hotarnicile din 1604, 1762 și 1774. Toate acestea erau întregite de privilegiile și scutirile acordate de diferiți voievozi, mai ales când era vorba de goștina oilor, deseatina stupilor și vădrăritul viilor și de numeroșii scutelnici care munceau pe pământurile mănăstirii, în folosul acesteia, dar fără a plăti nici un fel de dări către domnie.
A fost astfel posibil ca numărul călugărilor de la Agapia să crească mereu, de la 15-20 în timpul domniei lui Ștefan cel Mare la 75 în anul 1762, totalul monahilor care au viețuit la Agapia până în anul 1803, când au fost aduse maicile, stabilindu-se, pe baza datelor existente, la aproximativ 1000.

Dar îndelungata istorie a Mănăstirii Agapia a cunoscut din nefericire și numeroase momente de grea încercare, sfântul lăcaș fiind adesea jefuit și pustiit de oștile străine sau în parte distrus de mistuitoare incendii. În 1671-1672, când întreaga Moldovă a avut de suferit din cauza turcilor și tătarilor, Mănăstirea Agapia a avut pierderi atât de mari încât, la 15 ianuarie 1673, egumenul Teofan a fost nevoit să vândă satul Șorcani de lângă Orhei pentru a putea reface acoperișurile distruse. În iarna 1674-1675, tătarii s-au așezat și la Agapia pe care au jefuit-o, călugării adăpostindu-se prin munții din jur și lăsând mănăstirea pustie timp de doi ani.
În 1680, Agapia a fost prădată de poloni, care au transformat biserica mare în grajduri de cai, pentru ca între 1689-1693, după cum ne relatează cronicarul Ion Neculce, aceiași oșteni creștini să provoace noi distrugeri, de data aceasta sub conducerea eliberatorului Vienei, regele Sobieski. În perioada 1694-1697, pe vremea lui Antioh Cantemir, călugării de la Agapia au fost nevoiți să bejenească din nou trecând munții în Transilvania, situația generală a mănăstirilor Moldovei determinând pe voievod și pe Mitropolitul Sava să adopte măsuri speciale pentru repararea și repopularea lor.

După ce în 1716 voievodul Mihai Racoviță a "stricat" Cetatea Neamț și a lăsat pe tătari "să jefuiască mănăstirile din jur după pofta lor", a urmat marele dezastru din 1821, consemnat în inscripția de pe peretele nordic al bisericii "Sf. Voievozi" după cum urmează:

Această sfântă mănăstire au pătimit primejdii cu arderea focului, atât înlăuntrul cât și afară, despre turci, la tulburarea ce s-a urmat în anul 1821, la septembrie 16 zile, atât chiliile înăuntru, cât și pe afară dimprejur. Iară în anul 1823, în zilele prea înălțatului domn Ioan Sandu Sturza Voievod, prin blagoslovenia prea sfințitului mitropolit al Moldovei, Chirio Chir Veniamin Costache și prin osârdia și sârguința surorii preasfinției sale maica Elisabeta schimonahia, stareța acestei sfinte mănăstiri, s-au meremetisit și s-au tencuit, atât înăuntru cât și înafară și s-au și acoperit din veniturile mănăstirii și ajutorul creștinilor. Drept aceasta, spre veșnica pomenire a acelor ce s-au ostenit și au ajutat și spre aducerea aminte de primejdia ce s-au întâmplat, s-au însemnat pe această piatră, anul 1823, iunie 30.

Caracterul sumar al îndreptărilor din 1823 a impus însă noi lucrări de reparații în 1858, când a început și pictarea bisericii de către Nicolae Grigorescu. Dar în noaptea de 23 iulie 1903 mănăstirea cade pradă unui alt incendiu, ale cărui consecințe amintesc de apocalipticile zile din 1821: au ars chiliile din incintă, clopotnița, acoperișul bisericii mari și 16 case din afara incintei, toate aceste distrugeri impunând o lungă perioadă de refacere.

Restaurările la care a fost supusă au adus, de-a lungul anilor, mai multe modificări și adăugiri, înlăturate - pe cât posibil - cu ocazia lucrărilor desfășurate după 1960.

pagina principală | sus  

Pagina: 1 2 3 4 Pagina anterioară pagina 2 Pagina următoare

Site realizat și administrat de NeT Media. C
opyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.
home | date generale | imagini | informații utile | pagini WEB | forum | oportunități