Home page
Pagina principală

Prezentare
Istoric
Imagini




Pagina: 1 2 Pagina anterioară pagina 2  

Lacul de acumulare și barajul "Izvorul Muntelui" (Bicaz)

Lacul Bicaz
Prezentare
Istoric
Imagini

Lacul Bicaz - SCURT ISTORIC

Dimitrie Leonida a absolvit în anul 1908 Politehnica din Berlin-Charlotenburg, tema proiectului său de diplomă fiind "Complexul hidroenergetic al Bistriței lângă Bicaz".

Dimitrie LeonidaProiectul pentru utilizarea căderii Bistriței și pentru electrificarea aproape a întregii Moldove, prevedea o mare uzină în satul Stejarul, în comuna Pângărați și închiderea Bistriței printr-un baraj de 60 m înălțime, la punctul Izvorul Muntelui, 2 km mai sus de Bicaz. Prin această lucrare se forma un lac de 20 km lungime. Lacul ar fi avut un considerabil volum, de peste 400 milioane metri cubi de apă, suprafața inundată fiind de 1678 ha, din care 507 ha ar reprezenta terenurile deja inundabile de pe malurile Bistriței.

Spre a se căpăta o cădere mare, apa din lac urmează să treacă - printr-un tunel - muntele Botoșanului, ocolindu-se astfel bucla pe care o face Bistrița la Bicaz și ieșind direct la Stejarul, unde este proiectată uzina principală.

Căderea obținută era de 120 metri înălțime și energia produsă ar fi de 150.000 cp, ceea ce ar permite electrificarea întregii rețele de cale ferată din Moldova, deosebit că ar fi dat naștere la întinse industrii, prin care s-ar fi pus în valoare mulțimea bogățiilor naturale care zac în solul acestei regiuni.

Citat din lucrarea Călăuza județului Neamț de Constantin Matasă, apărută în anul 1929.

Pentru sistemul hidroenergetic românesc, Bicazul este piatra de temelie. Este Legenda. Este șantierul despre care toți vechii hidrotehnicienii vorbesc cu pioșenie, cu admirație, cu mândrie. Pentru că istoria lucrărilor hidrotehnice și energetice din România se împarte în două epoci: înainte și după Bicaz. Pentru că măreția acestui proiect a fost, la acea vreme, ceva de neimaginat. Atât din punct de vedere al volumului de lucrări, al costurilor și nu în ultimul rând al tehnologiei și soluțiilor tehnice ce au trebuit găsite, inventate. Datorită faptului că era primul astfel de baraj, de asemenea dimensiuni, nu exista deloc experiență în domeniu. Practic Bicazul a fost o provocare pentru inginerii români constructori și energeticieni de la acea vreme. Iar pentru aceasta a fost numit "școala hidroenergeticii românești".

Pe de altă parte este suficient să ne gândim la miile de metri cubi de rocă dizlocată ce au trebuit transportate cu camioanele de mică capacitate existente la acea vreme (primul camion românesc construit în 1954 la Brașov, SR 101, avea capacitate de doar 4 tone). Ca să nu mai vorbim de excavatoare... Nu degeaba au fost suficienți sceptici care nu au crezut în realizarea acestui vis.

Lucrările de construcție la amenajarea hidro-energetică au început în luna noiembrie a anului 1950, an în care a fost aprobat Planul de electrificare al țării. Costurile realizării proiectului au fost de aproximativ 1,7 miliarde de lei (bani socotiți la valoarea de atunci) și au însemnat pierderea a sute de vieți omenești în timpul lucrărilor. Aici au muncit mii de deținuți (majoritatea lor, în primii ani de șantier, au fost deținuți politici cu înaltă pregătire de specialitate), militari în termen și brigadieri.
Pentru realizarea construcției au trebuit strămutate aproape 20 de sate. Două dintre acestea, Răpciunița și Cârnu, au dispărut în totalitate. Au fost strămutați peste 18.000 de locuitori din aproape 2.300 de gospodării.

Pentru alimentarea cu energie electrică a șantierului s-a utilizat o centrală Diesel de cca. 6 MW. Ulterior, la finele anului 1957, a fost pusă în funcțiune linia de 110 kV Roman - Stejaru asigurându-se astfel necesarul de electricitate pentru lucrări. În august 1960 sunt puse în funcțiune liniile electrice de 110 kV Stejaru - Suceava și Stejaru - Fălticeni (în 1960 aceasta va trece la 220 kV devenind prima linie electrica aeriana LEA de 220 Kv din țară). Câteva luni mai târziu pornea prima turbină de la centrala Bicaz-Stejaru.

În 1953 este dată în funcțiune fabrica de ciment de la Bicaz care va asigura necesarul de ciment pentru realizarea proiectului (fabrica de ciment de la Tașca va fi pornită ulterior, abia în 1979).

Realizarea proiectului nu a fost lipsit de evenimente: de la restricția generalizată de introducere a băuturilor alcoolice în zonă vreme de doi ani sau groaznica explozie a unei pungi de gaze în tunel (soldată cu aproximativ 30 de morți), până la inundarea centralei ce poartă numele lui Dimitrie Leonida (unicul necaz de amploare din istorie).

Lacul de acumulare de la Izvorul Muntelui s-a "născut" oficial la 1 iulie 1960 (în prezența lui Dimitrie Leonida), odată cu închiderea ultimei porți a barajului.

În luna octombrie a aceluiași an (01.10.1960), primul hidroagregat de 27,5 MW începea să producă energie electrică. Lucrarea finală avea să depășească cu mult proiectul inițial imaginat de Dimitrie Leonida cu mai bine de 50 de ani înainte, făcând posibilă electrificarea întregii zone Bicaz.

Barajul de la Izvorul Muntelui este prevăzut cu seismograf de mare precizie și nu s-a confruntat niciodată cu probleme majore, nici măcar în timpul devastatorului cutremur din 4 martie 1977. Tot ceea ce s-a realizat a fost în conformitate cu planurile de construcție și nu s-au făcut compromisuri la calitatea lucrărilor (așa cum s-a întâmplat cu multe alte lucrări executate în timpul comunismului).
Lucrările au fost finalizate în anul 1961.

sus

Pagina: 1 2 Pagina anterioară pagina 2  

Site realizat și administrat de NeT Media. Copyright © NeT MEDIA - Piatra-Neamț. Toate drepturile rezervate.

home | date generale | masivul ceahlău | cetatea neamț | muzee | imagini | anunțuri | informații utile | horoscop | pagini WEB | forum | oportunități